Credincioșii ortodocși și greco-catolici sărbătoresc, duminică, Pogorârea Sfântului Duh – Rusaliile.
Praznicul mai este numit Cincizecimea, deoarece se sărbătorește la cincizeci de zile de la Învierea Domnului.
Potrivit tradiției, în Ierusalim, în cea de-a cincizecea zi de la Învierea Domnului, Duhul Sfânt a venit în lume și S-a pogorât peste Sfinții Apostoli, întemeindu-se Biserica lui Hristos.
După primirea Duhului Sfânt, Sfinții Apostoli, trăgând la sorți, s-au dus în toate părțile pământului să vestească Evanghelia mântuirii și credința în Iisus Hristos, începând de la Ierusalim.
Prin Sfinții Apostoli, Duhul Sfânt a fost transmis în lume tuturor celor care cred în Hristos prin Sfintele Taine ce se săvârșesc în Biserică de către preoți și episcopi.
***
Pogorârea Sfântului Duh, anunțată în Vechiul Testament de profeții mesianici, este denumită ‘capătul sărbătorilor’, adică evenimentul cu care se încheie istoria mântuirii realizată de Hristos.
Venirea Duhului este semnul împăcării dintre Dumnezeu și om în Iisus Hristos, după cum oprirea Duhului Sfânt a fost într-adevăr semnul mâniei lui Dumnezeu. Apostolul Ioan spune că înainte de cruce nu era Duhul Sfânt în lume, deoarece nu se făcuse împăcarea cu Dumnezeu prin jertfa Fiului.
Semnificația Cincizecimii constă în faptul că de acum Duhul Sfânt pătrunde definitiv în istorie, neexistând timp și spațiu fără prezența personală, venirea reală și lucrarea efectivă a lui Dumnezeu.
În primele secole, Cincizecimea era strâns legată de Sfintele Paști, fiind considerată ca o încheiere a acestora. Din secolul al IV-lea s-a fixat obiceiul ca Cincizecimea să fie sărbătorită la cincizeci de zile după Înviere. Sinodul I Ecumenic de la Niceea, care a avut loc în anul 325, a stabilit că la slujba acestei sărbători să nu se îngenuncheze ca în celelalte duminici. Spre sfârșitul aceluiași secol, la Constantinopol, a fost precizată și semnificația sărbătorii, ca amintind de darurile Duhului Sfânt.
S-a ajuns astfel, treptat, la despărțirea celor două sărbători, Sfintele Paști și Pogorârea Sfântului Duh, aceasta din urmă sărbătorindu-se la cincizeci de zile după Înviere, făcând, astfel, loc și sărbătorii Înălțării Domnului.
Dat fiind că nu numai ca vechime, ci și ca importanță, sărbătoarea Rusaliilor vine îndată după Paști, în timpul privegherii din ajun, se făcea odinioară botezul catehumenilor.
Ca și la Paști, erau oprite îngenuncherea și postirea în toate zilele Cincizecimii; erau interzise jocurile din circuri și palestre, spectacolele păgâne de teatru. Se împodobeau casele, în semn de bucurie, cu flori și ramuri verzi, îndeosebi de nuc sau de tei, așa cum se face până azi, obicei moștenit de la evrei, la care Cincizecimea era și sărbătoarea premitiilor (prinoaselor) din flori și fructe.
În biserici se aduc și azi frunze verzi de tei sau de nuc, care se binecuvântează și se împart credincioșilor, simbolizând limbile de foc ale puterii Sfântului Duh, Care S-a pogorât peste Sfinții Apostoli.
