În acest articol vom explora originea fiecărei denumiri județene din România, dezvăluind legătura lor cu geografia, istoria și cultura locului.
Geografia regiunii – munți, râuri, câmpii sau păduri care au definit zona.
Popoarele care au locuit acolo – daci, romani, slavi, maghiari, turci și alți migratori.
Denumirile unor așezări – județele au primit numele de la orașele lor de reședință sau alte centre importante.
Termeni administrativi vechi – în trecut, județele erau numite după unități administrative medievale.
Vom analiza mai jos originea numelor fiecărui județ, ordonate alfabetic.
Alba
Numele județului provine din latinescul „albus”, care înseamnă „alb”. Se crede că această denumire vine fie de la zidurile albe ale cetății medievale Alba Iulia, fie de la relieful calcaros din zonă. Pe de altă parte, unele surse afirmă că este o traducere a denumirii slave „Bălgrad” (numele din trecut al cetăţii), care înseamnă „Cetatea Albă” și se referă la cetatea medievală Alba Iulia.
Arad
Originea exactă a numelui este disputată. Se presupune că vine de la Orod, un cavaler al Regelui Ungariei Ştefan I care a condus şi a câştigat multe bătălii, în secolul XI, în jurul anului 1080, şi care a avut un rol important în cucerirea Transilvaniei, proces ce a avut loc între secolele XI – XIII. Ulterior, denumirea zonei, pe atunci comitat, s-a transformat în Arad. Actualul Arad este menţionat şi în Cronica pictată de la Viena, din 1331.
O altă ipoteză este legată de limba maghiară, unde „arád” ar putea avea legături cu termeni referitori la pământ sau așezare.
Argeș
Acest nume are o origine veche, fiind menționat în documente medievale. Există mai multe teorii: unele sugerează că vine din limba dacă. Mai exact, vine de la râul Argeş, căruia dacii îi spuneau Argessos, care cel mai probabil însemna strălucitor.
O altă teorie îl leagă de cuvinte latine precum „argentum”, făcând referire la minele de argint din zonă.
Bacău
Originea acestui nume este incertă. Există ipoteza că provine din numele unui conducător tătar, „Bako”, sau ar putea avea rădăcini slave.
Bihor
Unele surse sugerează că numele provine din termenul slav „bihar”, care înseamnă „noroi” sau „pământ umed”, făcând referire la caracteristicile geografice ale regiunii. O altă teorie susține că numele derivă din limba maghiară, unde „Vihar”, care înseamnă „furtună”, ar putea fi o posibilă sursă. Totuși, această teorie nu este unanim acceptată.
Unele ipoteze susțin că numele ar putea avea origini dacice, legate de vechi toponime ale regiunii. O altă posibilitate este că denumirea provine din limba cumană, având legătură cu popoarele migratoare care au trecut prin această zonă în Evul Mediu.
Bistrița-Năsăud
„Bistrița” provine din limba slavă și înseamnă „apă repede”, iar „Năsăud” ar putea avea origine germană sau maghiară, indicând o așezare întărită.
Botoșani
Botoșani îşi trage denumirea de la oraşul cu acelaşi nume care, potrivit Letopiseţul Ţării Moldovei al lui Grigore Ureche – a fost prădat şi ars de tătari la 1439. Conform cercetărilor istorice, denumirea poate să vine și de la o familie boierească numită Botaș, care a deținut moșii în zonă în perioada medievală.
Brăila
Numele provine din slavul „braila”, care ar fi fost un termen referitor la un tip de teren mlăștinos sau cultivabil. Există și teoria conform căreia Brăila are probabil origine indo-europeană – bhreg, însemnând pisc vertical – sau dacică – braiglia, care are sensul de negustorie de vite, scrie omofon.com.
Brașov
Originea numelui este controversată. Unii lingviști cred că derivă dintr-un termen slav sau germanic, în timp ce alții cred că numele provine de la râul Bârsa.
Sugestiile includ:
– provine de la brad – cuvântul Brad este considerat de origine dacică de Haşdeu, I.I. Russu şi Olteanu
– o denumire slavă
– denumire peceneagă, de la hidronimul Baraso, atestat din anii 1300, azi identificat de cei mai mulţi specialişti cu râul Graft/Pietrele lui Solomon, mult mai mare şi mai învolburat atunci (bara šu = apă cenuşie). Teoria peceneagă este întărită şi de faptul că principale hidronime din zonă amintesc de pecenegi: Zizin, Bârsa, Tatrang (maghiară şi germană), Tömös (maghiară şi germană).
Municipiul București – nu aparține unui județ și este singurul municipiu din România care are propria prefectură, intituție specifică județelor
Una dintre cele mai acceptate teorii este că numele București provine de la un nume de persoană, „Bucur”, un posibil conducător local, cioban sau boier care ar fi întemeiat așezarea.
Conform unei legende populare, București ar fi fost fondat de un cioban pe nume Bucur, care și-ar fi stabilit o gospodărie pe malurile râului Dâmbovița. O altă variantă a legendei spune că Bucur era un boier sau un haiduc.
O altă ipoteză susține că numele ar putea avea origine slavă, derivând din cuvântul „bukŭ”, care înseamnă „fag”, sau din „bukurište”, care înseamnă „loc frumos”. Aceasta ar putea face referire la peisajul împădurit din zonă.
Buzău
Acest nume are o posibilă origine traco-dacă sau slavă, fiind legat de râul Buzău, care străbate județul.
Călărași
Denumirea vine din perioada medievală, când aici era un punct important de trecere a Dunării, unde erau staționați călărași – ostași ai domnitorului care păzeau drumurile.
Caraș-Severin
„Caraș” provine din turcescul „karaș”, care înseamnă „negru”, referindu-se la râul Caraș, iar „Severin” este legat de orașul Drobeta-Turnu Severin și numele unui împărat roman, Severus.
Cluj
Numele provine din cuvântul latin „Castrum Clus”, care înseamnă „cetate închisă”, referindu-se la fortificația romană din zonă.
