Donald Trump a avansat pentru prima dată această idee în 2019, în timpul primului său mandat prezidențial. Atunci, ca și acum, răspunsul din partea celeilalte părți a fost un „nu” răsunător. El a continuat să amenințe cu impunerea unor tarife comerciale „de nivel foarte ridicat” asupra Danemarcei dacă aceasta nu dă înapoi, informează Bloomberg .
După cum Trump este cu siguranță conștient, alți lideri americani și-au lăsat amprenta asupra istoriei cu astfel de idei grandioase, Andrew Johnson fiind amintit ca președintele care a supravegheat achiziționarea Alaskăi de la Rusia în 1867.
Atunci când Trump a propus potențiala achiziție a Groenlandei în 2019, el a prezentat-o ca pe o „afacere imobiliară extraordinară” care ar putea ușura finanțele publice ale Danemarcei.
De data aceasta, argumentul său este că insula este vitală pentru securitatea națională a SUA.
Situată în Oceanul Atlantic de Nord, între Europa și America, insula a fost mult timp un focar de tensiune între puterile mondiale.
Pe lângă faptul că este mai mare decât Mexicul și Arabia Saudită, Groenlanda este situată strategic la granița dintre Atlanticul de Nord și Arctica, o regiune ale cărei vaste rezerve de minerale esențiale și combustibili fosili sunt râvnite de Statele Unite, Rusia și China.
Groenlanda găzduiește deja cea mai nordică bază aeriană a SUA și o stație radar utilizată pentru detectarea amenințărilor cu rachete și monitorizarea spațiului cosmic.
În urmă cu un secol, astfel de tranzacții nu erau neobișnuite: înainte de a cumpăra Alaska, Statele Unite au cumpărat Teritoriul Louisiana de la Franța pentru 15 milioane de dolari în 1803. Există chiar și un precedent care implică Danemarca. În 1917, guvernul de la Copenhaga a vândut Statelor Unite ceea ce astăzi se numește Insulele Virgine. De fapt, există multe alte insule scoase la vânzare, dar acestea tind să fie mai mici și situate în zone cu climă mai caldă. Joseph Blocher de la Duke University School of Law a scris în 2014 că „piața teritoriilor suverane pare să fi secat”.
Deoarece insula de 2,1 milioane de kilometri pătrați nu este în prezent scoasă la vânzare, valoarea sa nu poate fi estimată. Cu toate acestea, pentru a avea o idee despre cât ar putea valora, merită menționat că, potrivit Băncii Mondiale, produsul său intern brut în 2021 a fost puțin peste 3,2 miliarde de dolari. Insula primește o subvenție anuală de la Danemarca de aproximativ 600 de milioane de dolari. Pentru comparație, prețul de cumpărare al Alaskăi în 1867 – 7,2 milioane de dolari – este acum puțin peste 150 de milioane de dolari, ceea ce majoritatea consideră o afacere destul de bună.
Nu este clar. Când a lansat ideea în 2019, Rasmus Leander Nielsen, profesor adjunct la Universitatea Groenlandei, a declarat presei locale că Danemarca nu poate vinde Groenlanda, deoarece legea sa din 2009 privind autoguvernarea „afirmă clar că groenlandezii sunt un popot distinct”. Trump speră că teritoriul va obține independența și apoi va decide să negocieze vânzarea sa către Statele Unite.
Se pare că Groenlanda discută de mult timp posibilitatea secesiunii de Danemarca, iar anul trecut legislatorii locali au prezentat un proiect de constituție pentru un stat independent – deși insula cu 57.000 de locuitori este încă departe de independența deplină.
Ca răspuns la ultima ofertă a lui Trump, prim-ministrul Groenlandei, Mute Burup Egede, a declarat că insula „nu va fi niciodată de vânzare”, deși teritoriul este în continuare deschis cooperării și comerțului cu restul lumii, în special cu vecinii săi.
La începutul acestui an, autoritățile autonome ale Groenlandei au publicat un proiect de politică externă, de securitate și de apărare în care și-au exprimat dorința de a stabili legături mai strânse cu America de Nord prin comerțul cu minerale importante. Se propune acordarea unei influențe sporite groenlandezilor în chestiuni-cheie legate de apărare, care au fost istoric sub control danez.
În conformitate cu Constituția SUA, Congresul trebuie să aprobe banii pentru a cumpăra Groenlanda. Însă Trump și-a demonstrat în trecut dorința de a încerca să ocolească Congresul. În timpul primului său mandat, când Congresul a refuzat să aloce bani pentru zidul de la granița dintre SUA și Mexic, Trump a făcut o incursiune în bugetul Pentagonului pentru a găsi fondurile necesare. Curtea Supremă l-a sprijinit.
