Rezultatele Evaluării Naţionale şi ale examenului de Bacalaureat generează, an de an, clasamente şi comparaţii între şcoli. Însă, în cadrul emisiunii „Viitor pentru România”, de la Prima News, invitaţii au atras atenţia că o notă nu spune întreaga poveste a unui elev şi că adevărata performanţă trebuie evaluată prin progres, implicare şi şanse egale.
La dezbatere au participat Marian Anghel, director şi preşedinte CEMS, Angelina Rivera-Rocabado, director adjunct al Şcolii Gimnaziale „Gheorghe Vernescu” din Râmnicu Sărat şi vicepreşedinte CEMS, precum şi prof. Iulian Lucian Fota, director al Şcolii Gimnaziale nr. 22.
În spatele fiecărei note există o poveste
Una dintre ideile centrale ale dezbaterii a fost că rezultatele elevilor nu pot fi analizate fără a ţine cont de contextul în care aceştia învaţă.
Marian Anghel a explicat că sistemul românesc pune accent aproape exclusiv pe rezultatele finale, ignorând ceea ce el numeşte „datele de intrare”: mediul social al elevului, sprijinul familiei, stabilitatea colectivului de profesori sau nivelul de pregătire cu care copilul ajunge într-o şcoală.
În opinia sa, comparaţiile între unităţile de învăţământ devin astfel nedrepte, deoarece două şcoli pot porni de la realităţi complet diferite, iar progresul elevilor este mult mai relevant decât simpla medie obţinută la examen.
Şcoala, ultima şansă pentru mulţi copii
Prof. Iulian Lucian Fota a vorbit despre provocările unei şcoli care primeşte copii aflaţi în situaţii sociale dificile şi pentru care educaţia reprezintă, uneori, singura şansă la un viitor mai bun.
Directorul a subliniat că activitatea unei şcoli nu înseamnă doar predarea lecţiilor. În multe cazuri, profesorii trebuie să asigure hrană copiilor, să colaboreze cu serviciile sociale, să ofere sprijin emoţional şi să găsească soluţii pentru elevii aflaţi în situaţii vulnerabile.
„Nu mă interesează statisticile, mă interesează să salvez copiii”, a afirmat acesta, explicând că misiunea şcolii este să păstreze elevii conectaţi la educaţie, chiar şi atunci când mediul familial nu îi poate sprijini.
Un exemplu emoţionant oferit de director a fost cel al unui copil cu cerinţe educaţionale speciale care şi-a pierdut peştişorul de acasă. Pentru a-l ajuta să depăşească momentul dificil, şcoala a construit un acvariu în curte, iar copilul îl vizitează zilnic. Pentru profesorii şcolii, spune Fota, starea de bine a elevilor este la fel de importantă ca rezultatele la examene.
Echitate, nu doar egalitate
Angelina Rivera-Rocabado a atras atenţia că notele reflectă atât munca elevului, cât şi oportunităţile pe care acesta le are. Accesul la profesori bine pregătiţi, la meditaţii, la un mediu familial stabil sau la resurse educaţionale influenţează decisiv performanţa şcolară.
Ea a avertizat că este greşit să considerăm că un elev cu rezultate slabe nu a muncit suficient, ignorând diferenţele uriaşe dintre mediile din care provin copiii.
Directorul adjunct a prezentat şi experienţa Şcolii Gimnaziale „Gheorghe Vernescu”, unde profesorii au mers, în unele situaţii, chiar la domiciliul elevilor în dimineaţa examenului pentru a se asigura că aceştia ajung la Evaluarea Naţională. În ultimii ani, şcoala şi-a mărit numărul de elevi şi a valorificat proiectele europene şi finanţările disponibile pentru a transforma o unitate considerată cândva vulnerabilă într-o şcoală apreciată de comunitate.
O schimbare de perspectivă
Cei trei invitaţi au fost de acord că sistemul educaţional are nevoie de o evaluare mai nuanţată, în care succesul unei şcoli să fie măsurat nu doar prin procentele de promovare sau mediile obţinute la examene, ci şi prin progresul fiecărui copil, reducerea abandonului şcolar şi capacitatea profesorilor de a oferi sprijin acolo unde este cea mai mare nevoie.
Mesajul comun transmis în cadrul emisiunii a fost că educaţia nu poate fi redusă la clasamente. În spatele fiecărei note există un copil, o familie, un profesor şi o comunitate, iar adevărata performanţă înseamnă să oferi fiecărui elev şansa de a merge mai departe.
