Dumitru Ion Bagdasar este considerat părintele neurochirurgiei românești și una dintre cele mai importante personalități ale medicinei românești din secolul XX.
S-a născut la 17 decembrie 1893, la Roșiești, în județul Vaslui. A efectuat studiile liceale la Bârlad, apoi a urmat cursurile Facultății de Medicină din București.
După absolvire, s-a specializat în neurologie și neurochirurgie în străinătate, lucrând la clinici prestigioase din Berlin, Munchen, Paris și Boston (SUA). A fost profund influențat de maeștrii neurochirurgiei epocii, precum Harvey Cushing (considerat fondatorul neurochirurgiei moderne americane), cu care a colaborat direct. A publicat în ”The American Journal of Pathology”, studiul ”Tratamentul chirurgical al gomelor cerebrale”.
A fost medic secundar la Serviciul Neurologic al Spitalului Militar din București, între anii 1922-1926, desăvârșindu-și aici pregătirea de chirurg.
A fost medic neuropsihiatru la spitale din Jimbolia (1929-1931), unde a practicat primele intervenții neurochirurgicale, precum și șef al Serviciului de neurologie la un spital din Cernăuți (1931-1933), din această perioadă datând și publicarea primelor sale comunicări pe teme de neurochirurgie.
În 1934 a revenit la București, unde a fost medic, mai întâi la Spitalul de Urgență, apoi, din 1935, la Spitalul Militar Central, unde fusese creat un serviciu de neurochirurgie. Între anii 1945-1946, Dumitru I. Bagdasar a fost profesor de clinică neurochiurgicală la Facultatea de Medicină din București, precum și ministru al Sănătății.
De numele său se leagă punerea bazelor practicii neurochirurgicale din România. A preconizat noi tehnici operatorii și a perfecționat instrumentarul chirurgical, precum și procedeele de investigare a simptomatologiei neurologice. A cercetat traumatismele cranio-cerebrale și abcesele intracraniene, a efectuat investigații histopatologice și clinice asupra tumorilor cerebrale, cerebeloase și medulare etc.
Dumitru I. Bagdasar a efectuat, printre primii în Europa, operația de chordotomie, menționează, de asemenea, dicționarul ‘Membrii Academiei Române (1866-2003)’. Între 1935-1945 a efectuat 492 de intervenții vertebro-medulare.
Rezultatele cercetărilor sale sunt cuprinse într-o serie de lucrări științifice, dintre care amintim: ”Traumatismele cranio-cerebrale acute” (1940), ”Tuberculomul cerebral” (1940), ”Tumorile cerebeloase” (1943), ”Boala lui Lindau” (1944) etc. În ultimii săi ani de viață s-a preocupat de întocmirea primului ”Tratat de neurochirurgie” din România (în colaborare), care a apărut postum, în 1948.
Prof. Dumitru I. Bagdasar a murit la 16 iulie 1946, la București. Cauza decesului său a fost o metastază cerebrală pe care el însuși o diagnosticase și o urmărise medical.
După două luni, soția sa, Florica Bagdasar, medic cu specialitatea neuropsihiatrie infantilă, a devenit ministrul Sănătății din România, funcție deținută până în 1948. A fost prima femeie ministru din istoria țării.
Dumitru I. Bagdasar a fost ales membru post-mortem al Academiei Române la 28 octombrie 1948.
În 1975 a fost înființat în București Spitalul Clinic ”Prof. Dr. D. Bagdasar”, de prof. dr. Constantin Arseni (1912-1994), elev și continuator al apostolatului medical al prof. D. Bagdasar în dezvoltarea neuroștiințelor din România. În 1993 Spitalul Clinic ”Prof. Dr. D. Bagdasar” a devenit spital de urgență, iar din 2001 și-a schimbat denumirea în Spitalul Clinic de Urgență ‘Bagdasar-Arseni’, conform bagdasar-arseni.ro.
