Septembrie, cunoscut în tradiția populară sub numele de Răpciune, cu înțeles de răcire a timpului, este a noua lună în Calendarul iulian (stil vechi) și gregorian (stil nou) cu început de an la 1 ianuarie și prima lună în Calendarul biblic cu început de an la 1 septembrie, notează lucrarea ”Zile și mituri. Calendarul țăranului român” (Ion Ghinoiu, 2000).
În luna septembrie, când se face trecerea de la vară la toamnă, ziua este egală cu noaptea, fiecare având aproximativ 12 ore.
Soarele și Luna
Soarele, la începutul lunii, răsare la ora 06 h 38 m și apune la ora 19 h 52 m, iar la sfârșitul lunii răsare la ora 07 h 12 m și apune la ora 18 h 59 m, potrivit https://www.astro-urseanu.ro/.
Foto: (c) CRISTIAN NISTOR / AGERPRES FOTO
Luna, ca satelit al planetei noastre, are o mișcare de rotație în jurul Pământului pe o orbită aproape circulară, cu perioada de 27,3 zile (perioada siderală), în care Luna se întoarce în aceeași poziție, în raport cu stelele. Din cauza unghiului sub care se vede regiunea selenară iluminată de Soare, se observă cum Luna prezintă diferite faze (faze însemnând procente diferite de iluminare a discului Lunii), și anume: Luna Nouă, Primul Pătrar, Luna Plină, Ultimul Pătrar.
Foto: (c) ADRIAN CUBA / AGERPRES FOTO
În luna septembrie, Fazele Lunii sunt: Ultimul Pătrar – 4 septembrie, la 10 h 51 m; Luna Nouă – 11 septembrie, la 06 h 27 m; Primul Pătrar – 18 septembrie, la 23 h 44 m; Luna Plină – 26 septembrie, la 19 h 49 m, indică site-ul https://astro-urseanu.ro/.
În ceea ce privește curentul de meteori, luna septembrie este una liniștită.
În 2026, echinocțiul de toamnă, când longitudinea astronomică a Soarelui atinge valoarea de 180°, are loc la data de 23 septembrie, la 03 h 05 m. La latitudinile țării noastre, Soarele va culmina la amiază la o înălțime medie de 45°, ceea ce reprezintă jumătatea distanței unghiulare dintre zenit și orizont. Din acest moment, durata zilelor va continua să scadă, iar cea a nopților să crească, până la data de 21 decembrie, când va avea loc Solstițiul de iarnă.
Punctul echinocțiului de toamnă, numit și ‘punct autumnal’, se află pe sfera cerească la intersecția eclipticii (ce reprezintă proiecția pe sfera cerească a planului orbitei Pământului) cu ecuatorul ceresc, pe care Soarele îl traversează la această dată, trecând din emisfera nordică a sferei cerești în cea sudică. Deci, Soarele va răsări și va apune chiar în punctele cardinale est și vest, durata zilelor fiind astfel egală, indiferent de latitudine, cu cea a nopților. Singurele excepții le întâlnim în regiunile polare.
În zona polului nord începe lunga noapte polară, iar în cea a polului sud Soarele se ridică deasupra orizontului, timp de 6 luni, până la momentul echinocțiului de primavară. În emisfera sudică a Pământului, data de 23 septembrie marchează începutul primăverii, conform https://astro-urseanu.ro/.
Septembrie, în calendarul popular
Denumirea populară de ‘răpciune’, cu înțeles de răcire a vremii, vine de la zicala ‘În luna Răpciuni/Cad copiii pe tăciuni!’, adică încep să se strângă în jurul focului, iar cele de Vinițel sau Vinimeriu, marchează timpul culesului viței de vie și al stoarcerii strugurilor pentru vin. În tradiția populară, toamna începe de la Sf. Maria Mică, 8 septembrie, și durează până la Sf. Nicolae, 6 decembrie. Când tună toamna târziu, se zice că Sf. Ilie se întoarce acasă cu carul plin de păpușoi, potrivit https://azm.gov.ro/.
Foto: (c) ADRIAN CUBA/Arhiva istorică AGERPRES
Calendarul popular cuprinde sărbători specifice schimbărilor de anotimp (toamna cu iarna) la echinocțiul de toamnă precum și muncile legate de recoltarea roadelor de pe câmp, din vii, grădini, livezi și semănăturilor de toamnă: Anul Nou Biblic, Simion Stâlpnicul, Sântămăria Mică, Ziua Crucii, Cârstovul Viilor, Ziua Șarpelui, Teclele, Berbecari, notează etnologul Ion Ghinoiu, în volumul ”Zile și mituri. Calendarul țăranului român” (2000).
Foto: (c) SILVIU MATEI / AGERPRES FOTO
La 1 septembrie, când începe Anul bisericesc, este sărbătorită divinitatea Panteonului românesc care a preluat numele Sfântului Cuvios Simeon Stâlpnicul. Conform tradițiilor populare, Simeon Stâlpnicul ar sta într-un picior, pe un stâlp înalt, pentru a ține cu mâinile Cerul și Pământul să nu se prăbușească (Moldova, Bucovina, Oltenia), ar opri vânturile să bată pentru a nu provoca molime (Bucovina). În această zi, aveau loc mai multe practici specifice Anului Nou: se făceau observații și predicții meteorologice și climatice, bătrânii apreciau dacă anul va fi secetos sau ploios, sărac sau îmbelșugat după stadiul de dezvoltare al larvelor unei insecte, aflate pe fața inferioară a frunzelor de stejar.
La 8 septembrie, Sântămăria Mică, primul praznic din Anul bisericesc, este considerată hotar astronomic între vară și iarnă, marcat de închiderea pământului pentru reptile și insecte (Ziua Șarpelui), de plecarea păsărilor migratoare spre țările calde, de timpul favorabil observațiilor meteorologice și astronomice, de schimbarea pălăriei cu căciula, de târgurile și iarmaroacele unde se vindeau și se cumpărau produse specifice sezonului și altele. Sărbătoarea indică activitățile practice ce trebuie efectuate în această perioadă: culegerea unor plante și fructe de leac, ‘bătutul’ nucilor, începerea culesului viilor, continuarea semănatului grâului, orzului și secarei. Peste sărbătoarea precreștină, părinții Bisericii au suprapus Nașterea Preasfintei, Născătoarei și Pururea Fecioarei Maria, numită de români Maica Domnului, sinonimă cu Precesta Mică, mai notează etnologul Ion Ghinoiu, în volumul amintit.
Foto: (c) PAUL BUCIUTA/AGERPRES FOTO
Inversând evenimentele care deschid și închid viața Sfintei Maria, mai întâi moartea (15 august) și apoi nașterea (8 septembrie), Biserica creștină a preluat, de fapt, modelul preistoric: moare mai întâi reprezentarea mitică, ajunsă la vârsta senectuții, în cazul de față Sântămăria Mare, și apoi se naște, Sântămăria Mică, conform https://azm.gov.ro/.
În fiecare an, la 14 septembrie, se sărbătorește Înălțarea Sfintei Cruci. Este cea mai veche sărbătoare închinată cinstirii lemnului sfânt, fiind amintite, cu această ocazie, două evenimente importante: aflarea Crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul și înălțarea ei solemnă în fața poporului de către episcopul Macarie al Ierusalimului, în ziua de 14 septembrie 335 d. Hr. și aducerea Sfintei Cruci de la perșii păgâni, în anul 629 d. Hr, în vremea împăratului bizantin Heraclius, care a depus-o cu mare cinste în biserica Sfântului Mormânt (a Sfintei Cruci) din Ierusalim.
Imagine de la tradiţionalul pelerinaj la Crucea-monument, ridicată în memoria eroilor bănăţeni, pe Muntele Mic, organizat cu ocazia sărbătorii ‘Înălţarea Sfintei Cruci’ (Ziua Crucii).
Foto: (c) PAULA NEAMTU / AGERPRES FOTO
Sărbătoarea populară Ziua Crucii (Cârstovul viilor sau Ziua Șarpelui) a preluat data și numele sărbătorii din calendarul ortodox și este dedicată culegerii ultimelor plante de leac (boz, micșunele, mătrăgună, năvalnic etc.). Pământul, care s-a deschis pentru plante, insecte și reptile la Alexii (17 martie), se închide, în această zi.
Cele două sărbători – Alexii la 17 martie și Ziua Crucii la 14 septembrie, plasate în preajma echinocțiilor de primăvară și de toamnă – împărțeau calendarul popular în două anotimpuri de șase luni: vara (17 martie-14 septembrie) și iarna (14 septembrie – 17 martie). De Ziua Crucii se efectuau diverse acțiuni fertilizatoare în grădini și livezi, se pomeneau morții și li se împărțeau alimente și vase de ceramică (Moldova, Bucovina). În sudul țării, unde sărbătoarea se numește Cârstovul Viilor, se începea culesul viilor și ‘bătutul’ nucilor.
Foto: (c) OANA POPESCU / AGERPRES FOTO
Perioada de 15 zile, cuprinsă între 29 septembrie și 14 octombrie, este numită în bătrâni Vara lui Mioi, un crâmpei de vară târzie. Potrivit unei legende, pe vremuri, trăia un cărăuș sărac, pe nume Mioi. El s-a rugat lui Dumnezeu să mai dea câteva zile de vară, pentru a termina de treierat grâul. Lui Dumnezeu i s-a făcut milă de el și i-a îndeplinit rugămintea. Ținându-se cont de realitățile satului, se poate spune că în această perioadă, au loc o serie de activități importante pentru intrarea cu bine în anotimpul rece: se continuă însămânțarea pământului, se îngrijesc pomii din livezi, se reorganizează și se curăță gospodăria, mai arată site-ul https://azm.gov.ro/.
