Recensământul populației și al locuințelor 2011, desfășurat în perioada 20-30 octombrie, a reprezentat un demers statistic de importanță strategică pentru România. Acesta a fost al 12-lea recensământ din România și primul efectuat după aderarea României la Uniunea Europeană, toate statele membre ale Uniunii Europene (UE) demarând acțiuni similare în acel an.
Preocupările privind demografia s-au orientat tot mai mult spre cunoașterea, descrierea și analiza evoluției familiilor și a gospodăriilor, ca formă esențială a modului de conviețuire umană, suport informațional statistic esențial pentru construirea politicilor de dezvoltare economică și socială a țării, explica site-ul dedicat recensământului – https://www.recensamantromania.ro/rpl-2011/.
Prin strategia elaborată cu privire la Recensământul Populației și al Locuințelor desfășurat în luna octombrie 2011, s-a extins fondul de informații care să caracterizeze evoluția în timp a familiilor, respectiv a gospodăriilor – componentele de bază ale conviețuirii umane.
În acest fel s-au trasat tendințele principale ale evoluției familiilor și gospodăriilor, din care să se desprindă prin studiu aspecte privind: fenomenul de îmbătrânire a populației; creșterea gospodăriilor de persoane singure sau a familiilor monoparentale; evaluarea numărului și structurii generațiilor care conviețuiesc în cadrul familiei; structura familiilor după numărul de copii și cel al copiilor întreținuți; componența familiilor după relațiile de rudenie sau parentale; statutul femeilor în cadrul familiei; fenomenul migrației, în special al migrației temporare, la muncă în străinătate și altele.
Peste 120.000 de recenzori au colectat din toată țara datele în perioada 20-31 octombrie. Datele complete ale recensământului au fost date publicității în 2014.
Principala noutate pentru România a fost că la stabilirea populației s-a ținut cont de cetățenii care locuiau în țară și nu au mai fost luați în calcul cei plecați în străinătate de mai mult de 12 luni. Aceștia din urmă care erau stabiliți în țări ale UE au fost luați în considerare în noile state de reședință.
Fondurile destinate cercetării au însumat 193 de milioane de lei.
Datele statistice provizorii, publicate în februarie 2012, au arătat că populația României a scăzut, de la recensământul din 2002 și până la cel din 2011, cu peste două milioane de persoane. Dacă la recensământul populației și locuințelor din 2002 era înregistrată o populație de 21.680.974 persoane, conform INS, datele statistice provizorii ale recensământului realizat în octombrie 2011 și publicate de Institutul Național de Statistică arătau că populația stabilă a României era de 19.042.936 persoane.
Rezultatele definitive au arătat că România avea o populație stabilă de 20.121.641 de persoane, cu aproximativ 1,56 milioane mai puține decât la recensământul din 2002, ceea ce reprezinta o scădere de 7,2%. Migrația externă a fost unul dintre factorii principali ai declinului.
Scăderea populației a afectat majoritatea județelor. Cele mai mari reduceri, de peste 15%, au fost înregistrate în județele Tulcea și Neamț. Județul Ilfov a constituit o excepție importantă: populația sa a crescut cu 29,5%, în principal ca urmare a deplasării populației din București spre localitățile limitrofe. Județul Timiș a înregistrat o creștere modestă, de 0,8%. Astfel, se concluzionează că declinul demografic nu a fost uniform, iar dezvoltarea zonei metropolitane București-Ilfov a contrastat cu depopularea multor județe.
Structura pe vârste a evidențiat un proces clar de îmbătrânire demografică. Structura populației pe grupe de vârstă, în 2011: Copii (0-14 ani) 15.9%; Tineri (15-24 ani) 12.3%; Adulți (25-64 ani) 55.7%; Persoane de 65 de ani și peste 16.1%, potrivit https://www.recensamantromania.ro/.
Femeile reprezentau 51,4% din totalul populației stabile (10.333.064 persoane). Scăderea populației față de recensământul anterior a afectat ambele sexe în egală măsură, structura pe sexe rămânând aproape identică între cele două recensăminte: 48,6% bărbați și 51,4% femei.
În municipii și orașe trăiau 10.859.000 persoane, reprezentând 54% din totalul populației stabile. Cea mai mare scădere a ponderii populației stabile din mediul urban s-a înregistrat în județele Bacău (-2,8 pp) și Covasna (-2,3 pp).
Înregistrarea etniei, limbii materne și a religiei s-a făcut pe baza liberei declarații a persoanelor recenzate. Informația privind etnia a fost disponibilă pentru 18.884,8 mii persoane (din totalul celor 20.121,6 mii persoane). S-au declarat români 16.792,9 mii persoane (88,9%). Populația de etnie maghiară înregistrată la recensământ a fost de 1.227,6 mii persoane (6,5%), iar numărul celor care s-au declarat romi a fost de 621,6 mii persoane (3,3%). Grupurile etnice pentru care s-a înregistrat un număr de persoane de peste 20.000 sunt: ucraineni (50,9 mii persoane), germani (36,0 mii), turci (27,7 mii), ruși – lipoveni (23,5 mii) și tătari (20,3 mii persoane).
Față de recensământul din anul 2002 s-a înregistrat o creștere a ponderii populației de etnie romă (de la 2,5% la 3,3%) și o descreștere a ponderii populației de etnie germană (de la 0,28% la 0,20%).
Potrivit liberei declarații a celor 18.891.600 persoane care au declarat limba maternă, structura populației stabile după limba maternă s-a prezentat astfel: pentru 90,9% din populația stabilă limba română reprezenta prima limbă vorbită în mod obișnuit în familie în perioada copilăriei, iar în cazul a 6,7% dintre persoane limba maghiară reprezenta limba maternă; limba romani a reprezentat limbă maternă pentru 1,3% dintre persoanele care fac parte din populația stabilă, iar limba ucraineană pentru 0,3% din totalul populației stabile pentru care această informație a fost disponibilă.
Structura confesională a fost declarată de 18.861.900 persoane din totalul populației stabile. Datele prelucrate au arătat că 86,5% dintre persoanele care au declarat religia erau de religie ortodoxă; 4,6% s-au declarat de religie romano-catolică, 3,2% de religie reformată, iar 1,9% penticostală. Ponderi între 0,4% – 0,8% au înregistrat următoarele religii: greco-catolică (0,8%), baptistă (0,6%) și adventistă de ziua a șaptea (0,4%). Persoanele de altă religie decât cele prezentate mai sus reprezentau 1,8% din total. S-au declarat ‘fără religie’ sau atei un procent de 0,2% din totalul populației.
Următorul Recensământ al populației și al locuințelor a avut loc în 2021. Rezultatele definitive de la finalul următorului deceniu au indicat o populație stabilă de 19.053.815 persoane, în scădere cu 1.067.826 persoane (-5,3% din populația rezidentă). Scăderea a continuat tendința observată și în intervalul 2002-2011, declinul procentual fiind mai mic, dar a rămas considerabil. Principalii factori care au determinat tendința de scădere au fost: emigrația, sporul natural negativ și modificările structurii pe vârste. Creșterea zonei București-Ilfov și a unor localități periurbane nu a compensat pierderile demografice din cea mai mare parte a țării, potrivit https://www.recensamantromania.ro/.
