Documentarul „Brancusi, Les métamorphoses de la sculpture”, scris şi realizat de Alain Fleischer, va fi proiectat în 18 februarie, de la ora 18.30, în versiune originală, în limba franceză (narator: Christian Gonon), la Sala Mare a Institutului Cultural Român. Accesul publicului la proiecţie este liber.
Filmul ilustrează ataşamentul sculptorului faţă de România şi evocă rolul său ca întemeietor al sculpturii moderne, după ce a părăsit atelierul lui Auguste Rodin, rostind celebra frază: „Nimic nu creşte la umbra copacilor mari”.
Produs în 2023 de Artline Films pentru ARTE France în coproducţie cu Le Fresnoy – Studio national des Arts contemporains, Centre Pompidou, realizat cu sprijinul Centre national de cinéma et de l’image şi în colaborare cu ICR, documentarul este ultimul film realizat în Atelier Brancusi – element central al filmului -, înaintea dezasamblării integrale a atelierului din faţa Muzeului Naţional de Artă Modernă Georges Pompidou, în cadrul lucrărilor de renovare care vor dura până în 2030.
În 2024, în marja retrospectivei „Brancusi: Lʼart ne fait que commencer” de la Centre Pompidou (27 martie – 1 iulie 2024), o proiecţie specială a avut loc în prezenţa preşedintelui Centre Pompidou, Laurent le Bon, a directorului ARTE France, Bruno Patino, şi a directorului general Artline Films, Olivier Mille.
Realizatorul Alain Fleischer, scriitor, regizor şi fotograf, creează un dialog inedit între trecut şi prezent, îmbinând arhive filmice excepţionale cu atelierul lui Brâncuşi.
„Arta abia începe”, declara Constantin Brâncuşi, care s-a distanţat de reprezentările realiste. Filmul reconstituie parcursul creativ al sculptorului român care s-a distanţat complet de canoanele epocii şi a deschis calea spre abstracţia tridimensională, propulsând sculptura în modernitate.
Documentarul ne poartă şi în România, pe urmele sculptorului, acolo unde operele sale monumentale continuă să sfideze timpul. Documentarul explorează relaţia artistului cu avangarda începutului de secol XX, prieteniile sale cu figuri marcante precum Tristan Tzara, Ezra Pound, Fernand Léger, Marcel Duchamp şi Man Ray, dar şi modul în care Brâncuşi a folosit fotografia şi filmul pentru a-şi documenta şi pune în scenă propriile lucrări.
