Doi din trei tineri europeni afirmă că au fost victime ale abuzurilor, neglijării, violenței domestice sau altor ‘adversități’ similare, conform unui sondaj realizat de Organizația Mondială a Sănătății (OMS) în colaborare cu Universitatea John Moores din Liverpool, Regatul Unit, transmite marți agenția de presă EFE.
Sondajul publicat marți, realizat pe un eșantion de 26.000 de persoane cu vârste cuprinse între 18 și 30 de ani din Uniunea Europeană (UE), Norvegia și Islanda, indică faptul că unul din cinci respondenți s-a confruntat cu patru sau mai multe tipuri de experiențe adverse. Dintre victime, 76,3% au avut nevoie de ajutor profesional în domeniul sănătății mintale.
Acest grup are o probabilitate mai mare de a fi victima violenței, dar și de a o exercita, și a fost adesea victima hărțuirii online în copilărie, conform rezultatelor sondajului, ale cărui date au fost colectate în perioada noiembrie 2025 – ianuarie 2026.
Potrivit OMS, o expunere mai mare la aceste experiențe adverse crește probabilitatea de a abandona studiile, de a nu găsi un loc de muncă sau de a trăi într-o familie cu venituri reduse, dar și de a avea mai puțină încredere în ceilalți și un sentiment redus de apartenență la comunitate.
‘Când un copil crește într-un mediu marcat de violență sau într-o familie în criză, n-ar trebui să ne surprindă faptul că aceste experiențe îl vor însoți ani mai târziu în sala de clasă, pe piața muncii și în relațiile sale’, a declarat Natasha Azzopardi-Muscat, directoarea departamentului de Sisteme de Sănătate al OMS Europa.
‘Nu vorbim despre o mică minoritate nefericită (…) și nici despre o simplă problemă de sănătate mintală, ci despre una socială și economică, care necesită implicarea tuturor sectoarelor, nu doar a serviciilor de sănătate’, a adăugat ea.
Având în vedere aceste rezultate, OMS a solicitat abordarea condițiilor care favorizează această problemă, printre care se numără sărăcia, excluziunea socială și violența în cadrul comunităților.
De asemenea, OMS recomandă ca serviciile medicale și sociale, sistemul educațional și justiția să recunoască și să răspundă nevoilor persoanelor afectate de acest tip de situații în copilărie și să le ajute să ‘rupă acest ciclu înainte ca acesta să se transmită generației următoare’.
