Medicul Lorelei Nassar, chirurg maxilo-facial, afirmă că pacienţii diabetici care îşi ţin sub control boala pot fi trataţi cu succes în cabinetele stomatologice sau în cele de chirurgie maxilo-facială, dar, pe de altă parte, în cazul pacienţilor cu glicemie oscilantă, prognosticul e mai puţin favorabil. Nassar subliniază că extrem de importantă în cazul acestor bolnavi este comunicarea între stomatolog sau chirurgul maxilo-facial şi medicul care tratează diabetul ori medicul de familie.
“În primul rând, pacienţii cu diabet trebuie instructaţi pentru a-şi menţine în permanenţă o conduită terapeutică corectă şi un nivel al glicemiei echilibrat. Pentru că dacă, să zicem, un pacient diabetic cu o glicemie la nivel mediu şi care este într-un platou poate fi tratat chirurgical, poate fi operat şi prognosticul va fi super-favorabil, inserarea de implanturi şi reconstrucţii osase şi vindecarea va fi extraordinar de bună, dar, pe de altă parte, un pacient cu o glicemie oscilantă şi cu un regim de viaţă mai puţin sănătos şi cu un nivel de stres ridicat şi cu o stare de alertă în continuu, acesta va avea un prognostic mai puţin favorabil”, a afirmat Lorelei Nassar, joi seară, la Medika Tv.
Medicul a arătat că pentru stabilirea şi implementarea protocoalelor operatorii şi protocoalelor de tratament comunicarea interdisciplinară între medicul stomatolog, indiferent de specializarea stomatologică, şi medicul care tratează boala de fond a pacientului ori medicul de familie este esenţială.
“De aceea, eu precizez pacienţilor întotdeauna: vă rog frumos să-mi aduceţi o scrisoare medicală de la medicul cu care aveţi cea mai strânsă legătură, care vă ştie cel mai bine. Şi, deseori, medicul de familie, sumarizând toate diagnosticele şi toate referinţele către care l-a trimis pe pacientul respectiv cunoaşte statusul lui cel mai bine. Şi atunci, acesta este persoana indicată cu care noi trebuie să stabilim un dialog şi cu care noi vom implementa, vom stabili protocoale şi vom implementa pentru binele şi prognosticul cel mai bun al pacientului”, a explicat Lorelei Nassar.
Ea a afirmat, de asemenea, că diabetul, în sine, nu declanşează neapărat afecţiuni dentare, arătând că statusul dentar este un factor declanşat şi agravat de starea de igienă, de nivelul de prevenţie, de vizitele periodice, de starea de îngrijire a cavităţii orale.
“Diabetul nu neapărat declanşează un atac carios, nu neapărat declanşează o parodontoză, dar el agravează o parodontoză preexistentă. El poate să agraveze şi să facă această evoluţie fulminantă a unei parodontopatii şi a mobilităţii dentare. Poate să facă această evoluţie astfel încât noi să fim obligaţi să facem extracţii seriate şi suportul osos poate să fie subminat într-un mod atât de grav încât restaurările să fie foarte dificile, nu există imposibil, dar foarte dificile şi în etape mai îndelungate de timp”, a adăugat Lorelei Nassar.
