Într-o postare amplă pe Facebook, acesta a criticat lipsa de inovații și a fundamentărilor adecvate în unele dintre măsurile propuse, subliniind că pachetul reflectă mai degrabă angajamentele din PNRR și Planul Bugetar Structural, precum și opțiunile fiscale ale Băncii Mondiale, decât o reformă fiscală autentică.
Socol a punctat că reducerea graduală a pragului pentru microîntreprinderi, cerută insistent de Comisia Europeană, este doar parțial abordată, iar taxa pe stâlp rămâne insuficient explicată, necesitând clarificări urgente din partea autorilor proiectului.
Analizând situația cheltuielilor publice, economistul a evidențiat creșterea exagerată a cheltuielilor de personal din buget, care au avansat cu 28,4 miliarde de lei, adică un plus de 23,8% față de anul precedent, un ritm de peste două ori mai mare decât creșterea PIB nominal.
Puterea de cumpărare a câștigului mediu brut la nivel bugetar a crescut cu 18%, dar Socol a avertizat că aceste măsuri depășesc posibilitățile economiei naționale.
Totodată, el a adus în discuție decizia privind neindexarea pensiilor în 2024, o măsură care contrastează cu creșterea de 40% a pensiei medii în ultimul an. Economistul a propus soluții alternative, precum oferirea unor stimulente financiare unice pentru pensiile mai mici de 3.000 de lei sau o indexare în a doua jumătate a anului.
Cristian Socol a subliniat că orice măsură de consolidare fiscală este nepopulară, dar a argumentat că neimplementarea la timp a unor măsuri adecvate ar fi avut un cost de oportunitate mult mai mare. El estimează pierderi anuale de 40 de miliarde de lei în avuția netă a societății românești – la nivel de stat, companii și populație.
Socol a lansat un apel la liderii politici, cerându-le să dea dovadă de responsabilitate și să evite prioritizarea intereselor electorale în detrimentul obiectivelor strategice precum aderarea la OECD sau reducerea decalajelor față de media UE.
Criticând ipocrizia existentă în mediul de afaceri, Socol a subliniat că „România nu poate trăi ca un paradis fiscal cu servicii publice ca în Vest”. El a reamintit că țara noastră se află pe ultimele locuri în Uniunea Europeană la capitolul venituri fiscale, iar evaziunea fiscală, estimată la 8-10% din PIB, este un obstacol major în calea dezvoltării. Totuși, din resursele limitate disponibile, statul a alocat stimuli economici de 8-10% din PIB sub formă de subvenții, scheme de ajutor de stat și alte facilități.
În final, Socol și-a reafirmat angajamentul față de rigoarea științifică și a respins acuzațiile conform cărora ar servi interesele unei tabere politice sau ideologice. El a declarat că politicile pe care le propune sunt fundamentate științific și că obiectivul său principal rămâne reducerea inegalităților și creșterea bunăstării generale. Economistul a subliniat că „luptă” pentru măsuri care să reducă deprivarea materială și riscul de sărăcie în România, punând într-o lumină critică orice distorsiuni apărute în prezentarea politicilor sale în media.
Postarea integrală a lui Cristian Socol:
„Trei considerații și trei concluzii despre pachetul de consolidare bugetară
Trei considerații
1. Pachetul nu cuprinde mari inovații. Pe partea de cheltuieli exprimă angajamentele prevăzute în PNRR și Planul Bugetar Structural iar pe partea de venituri (a se vedea propunerile fiscale) exprimă exclusiv opțiunile de politici fiscale ale Băncii Mondiale, așa cum era prevăzut de altfel în Planul Bugetar Structural (Reforma 1). Consider că reprezintă doar parțial principiile reformei fiscale angajate. Reforma sistemului de impozitare a microîntreprinderilor (Reforma 2 din Planul Bugetar Structural, cf jalonului 206 din PNRR), reducerea graduală a pragului la microîntreprinderi a fost cerută insistent de Comisia Europeană, inclusiv după ce am trecut în două capitole ale Programului de Guvernare că se va lupta pentru menținerea pragului. Într-un mod foarte strict Comisia Europeană nu permite țărilor cărora li s-a acordat extinderea de la 4 la 7 ani să-și aleagă ce reforme să îndeplinească și ce reforme să evite, specificând clar nevoia respectării tuturor angajamentelor. Taxa pe stâlp trebuie explicată în detaliu de către autori – am văzut că s-a dat un termen de 3 luni.
2. Pe partea de Cheltuieli, măsurile privind cheltuielile de personal ale bugetarilor sunt prevăzute parțial în cadrul Reformei 5 (IIf) în Planul Bugetar Structural. În primele 11 luni ale anului 2024, cheltuielile de personal din buget au crescut cu 28,4 miliarde lei (+23,8%, de 2,4 ori mai mult decât creșterea nominală a PIB în 2024, adică +9,98%). Au crescut mai mult decât dublu față de ceea ce poate economia. Cu privire la puterea de cumpărare a câștigului mediu brut la nivel bugetar, aceasta a crescut cu 18% față de anul 2023.
3. Măsura privind neindexarea pensiilor în anul 2024. Prevăzută la pct 27 în documentul CE pv Recomandarea Consiliului de aprobare a PNBS al României nr 725 ”În același timp, există riscuri legate de implementarea strategiei bugetare orientative din plan. Majoritatea acestor angajamente vor trebui implementate de un nou guvern. În plus, la 20 noiembrie 2024, ministrul muncii și solidarității sociale a anunțat o creștere cu 12,1 % a valorii punctului de referință pentru pensii. Acest anunț implică o creștere mult mai mare a pensiilor (aproximativ 1 % din PIB) decât cea preconizată în plan, și anume o înghețare nominală a pensiilor în 2025”. Datele arată că în primele 11 luni ale anului, cheltuielile cu asistență socială au fost de 205 miliarde lei (plus 29 miliarde lei, +16%). În anul 2024, ca urmare a creșterii pensiilor cu 13,8% si a recalculării, pensia medie a crescut de la 2008 lei în nov 2023 la 2795 lei în nov 2024, adică plus 40%. Având în vedere inflația, inseamnă o creștere de putere de cumpărare de 33-35% a pensiei medii. Este cea mai mare creștere a pensiilor din ultimii 15 ani. Cu toate acestea, susțin one off pentru pensiile mai mici de 3000 lei sau indexarea în a doua parte a anului.
Trei concluzii.
1. Sigur că enervează și dezamăgește orice măsură care presupune consolidare fiscal bugetară. Costul de oportunitate al neimplementării la timp al unor măsuri adecvate era însă mult mai mare. La o trecere scurtă în revistă, am cuantificat pierderi anuale de 40 miliarde lei în avuția netă a societății românești – la nivel de stat, companii și populație. Mai mult, cred că oamenii de stat trebuie să stie cât, când, cum și ce măsuri să ia, altfel nu au ce căuta în funcții înalte. Trebuie să învețe din greșelile trecutului, să știe cum acționează principiul pendulului și să lase în umbră, în astfel de momente, interesele electorale. Trebuie să ne facem singuri consolidarea bugetară, nu trebuie apelat la ”doctori”. Scopul de a menține viteza de convergență reală către media UE, aderarea la OECD și maximizarea funcției de bunăstare socială este mult mai înalt.
2. Mulți oameni din mediul de afaceri din România suferă de ipocrizie și transmit prin media acest lucru. ”Am plătit impozite și taxe și Statul nu ne-a dat”. Nu îmi imaginez vreun moment că ei nu conștientizează că România nu poate trăi ca paradis fiscal cu servicii publice ca-n Vest. ”O țară ca afară” nu poate fi construită fără venituri normale la buget. Eurostat arată că România are printre cele mai mici impozite și taxe din Uniunea Europeană (vezi captura). La venituri fiscale ne ”batem” cu Irlanda pe ultimul loc, suntem cu 12 pp în urma mediei Uniunii Europene. La fel la Venituri bugetare (vezi captura). Suntem țara care se bate la primul loc în UE in privinta ponderii evaziunii fiscale cu 8-10% din PIB (cât bugetele anuale ale sănătății, educației și agriculturii la un loc). Cu toate acestea, din puținul care se strange ”statul a dat” stimuli în economie de 8-10% din PIB sub formă de subvenții, scheme de ajutor de stat, privilegii fiscale și garanții la contractarea de credite.
3. Ca macroeconomist, eu nu voi abdica niciodată de la știință. Este bine că sunt acuzat și de stânga și de dreapta că justific sau servesc anumite decizii. Normal că nu voi spune public recomandările, analizele de impact, scenariile de politici pe care le propun. Cei cu care am lucrat pot valida dacă am abdicat vreodată de la ceea ce am învățat că este corect / drept / riguros științific. Că unele măsuri propuse au fost prezentate distorsionat în media (95% viziune neoliberală), în funcție de interese, este altceva. Nu am văzut stânga să valideze implementarea wageledgrowth (politică definitorie pentru creșterea ponderii ce revine muncii din valoarea adăugată, nu ceea ce cred unii ignoranți – creștere bazată pe salarii!) sau suveraniștii să spună ceva atunci când eram înjurat că promovez Patriotismul economic prin investiții și producție aici în România (indiferent de acționariat). Cu o viziune de stânga spre centru (resping de altfel unele abordări progresiste), propun fundamentat măsuri de politici care să împingă România în sus, chiar și atunci când legea naturală a ciclicității economice ne-ar împinge în jos. Am luptat și lupt pentru măsuri care să reducă inegalitățile de venituri și de dezvoltare regională și ”mă bat” pentru măsuri care să scoată cât mai mulți români din starea de deprivare materială și risc de sărăcie și excluziune socială.”
