Controlul armamentului slăbește în paralel cu încrederea: agenția Kyodo a difuzat duminică o opinie pesimistă a profesorului japonez Nobumasa Akiyama de la Universitatea Hitotsubashi despre revizuirea în curs a Tratatului de Neproliferare a Armelor Nucleare (NPT).
Akiyama, în vârstă de 59 de ani, specialist în dezarmarea și neproliferarea nucleară, director al Centrului pentru Dezarmare, Știință și Tehnologie al Insitutului Japonez de Afaceri Internaționale, remarcă contextul extrem de dur al actualelor negocieri – Noul START, tratatul ruso-american de reducere a armamentului strategic, a expirat; a fost eliminat astfel un mecanism de stabilizare a relațiilor între marile puteri.
Noțiunea însăși de relații stabile și-a modificat sensul pentru puterile internaționale, care percep altfel decât în trecut modul de evoluție al relațiilor către obținerea unui avantaj față de adversari, cu resurse limitate.
Întărirea militară a Chinei, care nu manifestă interes față de controlul armamentelor, și dezvoltarea în Rusia a unor arme de tip noi, cum ar fi torpilele cu propulsie nucleară, pot fi considerate ca acțiuni împotriva superiorității SUA în materie de descurajare.
Și Statele Unite încearcă să domine, luând măsuri de contracarare a Chinei și Rusiei, inclusiv prin dezvoltarea unei rachete nucleare de croazieră lansată de pe mare.
Nimeni nu mai urmărește stabilitatea sau statu-quoul.
Controlul armamentelor este pragul minim pentru dezarmarea nucleară, în vederea reducerii riscurilor și a forțelor pe baza stabilității relațiilor între statele cu arme nucleare. Însă nici la Washington, nici la Beijing sau Moscova nu se manifestă un impuls în acest sens. Rusia chiar formulează amenințări nucleare în legătură cu Ucraina, iar președintele american Donald Trump încearcă să preseze Iranul cu referiri la utilizarea forței atomice, amenințând că ‘ar putea pieri o întreagă civilizație’.
Odată cu intrarea în vigoare a NPT, a crescut mișcarea de interzicere a armelor nucleare, ceea ce a lărgit prăpastia dintre țările care susțin dezarmarea și cele care susțin că au nevoie de descurajare.
Chiar și în rândul statelor non-nucleare, cele care încearcă să se apere sub umbrela nucleară a aliaților nu văd cum ar putea să fie mai sigure în cazul unor progrese ale dezarmării.
Un motiv de îngrijorare îl constituie și atacurile americano-israeliene împotriva Iranului, care a acumulat rezerve mari de uraniu îmbogățit la 60% și a încercat să producă uraniu metalic, mai greu de justificat prin scopuri eminamente civile. Akiyama apreciază că totuși nu este de dorit soluționarea problemei nucleare prin forță în loc de diplomație, iar atacurile recente nu trebuie să devină un precedent.
Centralele nucleare de la Zaporijia și Bushehr – din Ucraina, respectiv Iran – au fost deja atacate, iar riscul de dispersie a materialului radioactiv face ca orice renunțare la reținerile față de lovirea obiectivelor atomice civile să fie gravă.
Toate aceste considerente sugerează un viitor pesimist pentru NPT, însă preocuparea ar trebui să fie obținerea de rezultate efective, susține profesorul citat de Kyodo.
El se întreabă de ce nu s-a ajuns la niciun acord asupra unui document la cele două conferințe precedente și avertizează că un rezultat similar și de această dată ar ridica întrebări privind utilitatea NPT și capacitatea tratatului de a soluționa problemele. Ar fi important ca toate statele semnatare să își manifeste în scris, într-un document comun, hotărârea de a susține în continuare NPT ca pilon central al securității internaționale și încrederea în aplicarea tratatului.
Multe state au ajuns la convingerea că nu au altă opțiune în afara creșterii dependenței de armele nucleare. În ciuda acestei realități – afirmă Akiyama – ar trebui reluate declarații cum sunt cele din trecut: ‘Să facem Nagasaki ultimul oraș bombarda atomic’ sau ‘Un război nuclear nu poate fi câștigat’. Lumea ar trebui să își dovedească angajamentul față de continuarea istoriei în care nu au mai fost folosite armele nucleare.
Profesorul își încheie articolul de opinie cu un apel: trebuie să afirmăm clar obiectivul înalt pe care umanitatea trebuie să îl urmărească pentru o lume fără arme nucleare.
