Prima astfel de lege a fost introdusă în San Francisco în 1867 și viza persoanele „bolnave, schiloade, mutilate sau cu deformări evidente”, interzicându-le să se afișeze în locuri publice. Curând, orașe mari precum Chicago, New Orleans și Portland au adoptat măsuri similare, limitând drepturile celor mai vulnerabili membri ai societății.
În Chicago, un consilier municipal motiva necesitatea legii prin dorința de a elimina obstacolele de pe străzi, referindu-se la cerșetori, persoane cu dizabilități și artiști stradali.
Deși au existat opoziții, legile au fost justificate sub pretextul protejării sănătății publice, susținându-se, fără dovezi, că expunerea la persoane cu dizabilități ar putea provoca boli. Un alt argument era că permiterea cerșetoriei facilita frauda.
În realitate, aceste legi reflectau o repulsie socială față de persoanele care nu se conformau standardelor de frumusețe ale vremii.
Aplicarea acestor legi a avut consecințe negative asupra persoanelor afectate, privându-le de posibilitatea de a lucra legal și forțându-le să trăiască în sărăcie și izolare.
Vânzătorii ambulanți și artiștii stradali erau afectați în mod deosebit, deoarece mijloacele lor de trai depindeau de vizibilitatea publică. În ciuda încercărilor unor funcționari de a atenua impactul prin eliberarea de permise speciale, aplicarea legii a rămas strictă, scrie incredibilia.ro.
Uneori, publicul a intervenit împotriva acțiunilor poliției, cum ar fi cazul din 1936, când trecători au atacat un polițist care încerca să aresteze un bărbat cu un picior amputat.
Legile împotriva urâțeniei au fost abrogate, ultima arestare având loc în 1974, dar moștenirea lor persistă în atitudinile contemporane față de persoanele cu dizabilități și în modul în care este gestionat spațiul public.
Aceste legi au contribuit la apariția mișcărilor pentru drepturile persoanelor cu dizabilități în a doua jumătate a secolului al XX-lea, culminând cu adoptarea Americans with Disabilities Act (ADA) în 1990, care protejează persoanele cu dizabilități împotriva discriminării.
Activismul generat de aceste legi a demonstrat opresiunea sistemică și a subliniat necesitatea protejării drepturilor civile, deoarece aplicarea acestor legi a privat persoanele cu handicap de dreptul la autodeterminare, izolându-le de restul societății.
