Pământurile rare reprezintă un grup de 17 metale, dintre care unele, precum disprosiul, neodimul și ceriul, sunt greu de exploatat din cauza complexității procesului de extracție.
O analiză din 2024 arăta că rezervele globale de pământuri rare se ridicau la aproximativ 110 milioane de tone, China fiind principalul producător, cu 44 de milioane de tone. Alte rezerve semnificative sunt estimate în Brazilia (22 milioane de tone), Vietnam (21 milioane), Rusia (10 milioane) și India (7 milioane), conform US Geological Survey, citat de The Guardian.
Unele dintre aceste 17 metale sunt incluse pe lista mineralelor critice pentru Statele Unite. Printre acestea se numără tungstenul, telurul, bismutul și indiul, toate fiind esențiale pentru tehnologiile avansate, securitatea națională și dezvoltarea energiei curate.
Exploatarea zăcămintelor de pământuri rare este complicată nu doar de raritatea lor, ci și de impactul asupra mediului. Procesul de extracție necesită utilizarea unor substanțe chimice puternice, care generează cantități mari de deșeuri toxice, ducând la dezastre ecologice. Din acest motiv, multe state evită să suporte costurile ridicate ale producției. În plus, concentrațiile de minereu în rocă sunt extrem de mici, ceea ce înseamnă că este nevoie de prelucrarea unor volume uriașe de material pentru a obține cantități utilizabile de metal.
Aceste metale sunt omniprezente, fiind utilizate atât în obiecte de uz zilnic, cât și în echipamente militare sau tehnologii de vârf:
Neodimul și disprosiul – utilizate la fabricarea magneților puternici, necesari în producția de turbine eoliene oceanice și alte aplicații de înaltă performanță
China domină industria pământurilor rare, exploatându-le intensiv de zeci de ani și investind masiv în rafinarea acestora. Din acest motiv, multe companii preferă să trimită minereul brut în China pentru procesare, deoarece este mai ieftin decât dezvoltarea unor facilități proprii de rafinare.
În replică la taxele impuse de administrația republicană, China a introdus restricții asupra exportului unor minerale critice, deși niciunul dintre acestea nu face parte din categoria pământurilor rare. Printre materialele vizate de aceste controale se numără wolframul, telurul, bismutul, molibdenul și indiul, măsură justificată de Beijing prin „protejarea intereselor de securitate națională”.
Atât Statele Unite, cât și Uniunea Europeană depind în mare măsură de importurile din China, încercând în paralel să-și sporească producția internă și să îmbunătățească procesele de reciclare, în efortul de a reduce dependența de Beijing.
