Bahri, principala companie de transport maritim din Arabia Saudită, a raportat o creștere de zece ori a profitului în al treilea trimestru, divizia sa de transport petrolier beneficiind de explozia tarifelor pentru închirierea de tancuri petroliere în contextul războiului din Iran, transmite Bloomberg.
Într-un comunicat remis miercuri bursei de la Riad, Bahri a informat că în trimestrul al treilea al acestui an profitul său net a urcat până la 5,1 miliarde riali (1,4 miliarde de dolari), comparativ cu 513 milioane de riali în urmă cu un an. Vânzările diviziei sale petroliere au crescut de aproximativ zece ori, datorită tarifelor mai mari și a unui volum mai ridicat de contracte de închiriere a navelor.
Atacurile SUA și ale Israelului asupra Iranului, de la sfârșitul lunii februarie, au declanșat un conflict regional care a dus la blocarea Strâmtorii Ormuz, punctul strategic de la intrarea în Golful Persic. În ultimele luni, atacurile asupra petrolierelor care tranzitau această rută vitală nu au reușit să oprească fluxul tot mai mare de petrol care iese din Golf.
Mai multe nave ale companiei Bahri au fost atacate în această perioadă, iar doi dintre marinarii companiei și-au pierdut viața în urma acestor incidente, a declarat directorul general Ahmed Al Subaey, într-un comunicat de presă. Conflictul regional a creat ‘un mediu operațional extrem de complex’, a precizat Ahmed Al Subaey.
Bahri, a cărei denumire oficială este National Shipping Company of Saudi Arabia (Compania Națională de Transport Maritim a Arabiei Saudite – n. r.), a jucat un rol esențial în sprijinirea companiei petroliere de stat Aramco, pentru ca aceasta să își poată majora exporturile de țiței. Aramco a încercat să-și recupereze cota de piață aprovizionând în principal cumpărători chinezi cu petrol, prin intermediul transferurilor de la navă la navă, în afara Strâmtorii Ormuz, după ce conducta Est-Vest a fost atacată și scoasă temporar din funcțiune în luna septembrie.
Per total, exporturile de petrol din Golf au revenit la niveluri apropiate de cele de dinaintea războiului, pe măsură ce tot mai mulți producători din regiune își transportă petrolul prin Strâmtoarea Ormuz, bazându-se parțial pe convoaie care beneficiază de protecție armată și care navighează cu sistemele de semnalizare a poziției oprite, pentru a evita detectarea.
