Echinocțiul de toamnă se produce la 23 septembrie 2025, la ora 3 și 5 minute, când longitudinea astronomică a Soarelui atinge valoarea de 180°, moment care marchează începutul toamnei în emisfera nordică, conform Observatorului Astronomic ”Amiral Vasile Urseanu” – https://astro-urseanu.ro/. În emisfera sudică a Pământului, data de 22 septembrie marchează începutul primăverii.
La această dată, Soarele se află în dreptul ecuatorului ceresc, astfel că va răsări și va apune chiar în punctele cardinale est și vest, durata zilelor fiind egală, indiferent de latitudine, cu cea a nopților. Există și excepții pe care le întâlnim în regiunile polare, în zona polului nord începând lunga noapte polară, iar în cea a polului sud Soarele ivindu-se deasupra orizontului, timp de șase luni, până la data echinocțiului de primăvară, conform https://astro-urseanu.ro/.
Foto: (c) Agerpres
De la un an la altul, fenomenul nu se produce la aceeași dată, anul calendaristic nefiind egal cu cel tropic.
De la momentul stabilirii calendarului gregorian (1582), echinocțiul de toamnă a avut loc în zilele de 21, 22, 23 sau 24 septembrie, în special la 22 sau 23 septembrie.
După echinocțiul de toamnă, ziua (perioada de timp iluminată de Soare într-un ciclu de 24 de ore) devine tot mai mică, iar noaptea crește până la solstițiul de iarnă, care se va produce la 21 decembrie 2026 la ora 23:50, potrivit https://astro-urseanu.ro/solstitiul-de-iarna/. Începând de la data solstițiului de iarnă până la 21 iunie, durata zilelor va crește continuu, iar cea a nopților va scădea în mod corespunzător.
Cele două puncte de pe ecliptică, în care se află Soarele în momentul echinocțiului, se numesc puncte echinocțiale, fiind denumite punctul vernal și, respectiv, punctul autumnal. Cuvântul ‘echinocțiu’ derivă din cuvântul francez ‘équinoxe’, care, la rândul lui, provine din latinescul ‘aequinoctium’, format din ‘aequus’ – ‘egal’ și ‘nox’, ‘noctis’ – ‘noapte’.
Calendarul popular păstrează în zona echinocțiului de toamnă amintirea unui străvechi început de an, marcat de moartea și renașterea Zeiței Mumă, de origine neolitică, peste care Părinții Bisericii au suprapus moartea, Adormirea (15 august) și Nașterea Maicii Domnului (8 septembrie), potrivit volumului ”Zile și mituri. Calendarul țăranului român” (autor Ion Ghinoiu, 2000). La 8 septembrie, sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului (Sfânta Maria Mică) marchează sfârșitul verii și începutul toamnei. Vremea se răcește, începe migrația păsărilor, iar potrivit unei expresii populare la această dată se schimbă pălăria cu căciula.
