Creșterile bruște ale prețurilor la alimente și energie este posibil să devină mai frecvente, iar astfel de crize duc așteptările inflaționiste la un nivel ridicat pentru o perioadă mai lungă de timp, agravează sărăcia și amenință stabilitatea economică, arată un studiu publicat marți de Fondul Monetar Internațional, informează Reuters.
Instituția financiară internațională a analizat strategiile utilizate de guverne în ultimele trei decenii pentru a atenua creșterile bruște ale prețurilor, precum și un nou model economic care ia în calcul inflația mai ridicată resimțită de gospodăriile cu venituri mici, care alocă o parte mai mare din bugetul lor pentru bunurile de strictă necesitate.
Deși, din perspectivă istorică, creșterile masive ale prețurilor la bunurile de strictă necesitate au fost rare, în special la nivel global, acestea au devenit o sursă recurentă de tensiuni economice și sociale în ultimii cinci ani, în urma invaziei rusești în Ucraina din 2022 și a conflictului din Orientul Mijlociu izbucnit anul acesta.
Noul model a evidențiat o diferență de 0,8 puncte procentuale față de indicatorul standard de măsurare a inflației, sugerând că un număr suplimentar de 23 de milioane de persoane au ajuns sub pragul sărăciei extreme în perioada 2021-2024, comparativ cu ceea ce se estimase anterior.
‘Pe scurt, crizele costului vieții… afectează stabilitatea prețurilor, reduc nivelul de trai și amplifică inegalitatea’, a declarat Chiara Maggi, economistul FMI care a coordonat studiul publicat sub formă de capitol în raportul ‘World Economic Outlook’, ce urmează să fie lansat săptămâna viitoare.
FMI a mai spus că analizele sale arată și că așteptările inflaționiste pe termen scurt și mediu au crescut în perioadele de criză a costului vieții și că au rămas considerabil peste nivelurile anterioare crizei chiar și la trei ani de la declanșarea unei crize.
Așteptările inflaționiste pe un orizont de cinci ani au crescut inițial moderat, dar s-au menținut la un nivel ridicat și la trei ani după criză, ceea ce ar putea duce, ulterior, la majorarea dobânzilor.
Transferurile țintite au reprezentat cea mai bună modalitate prin care țările și-au putut proteja cetățenii cei mai vulnerabili, menținând în același timp semnalele transmise de prețuri, a subliniat FMI. Măsurile menite să limiteze prețurile, precum controlul prețurilor și reducerea taxelor pe consum, ar putea costa guvernele de trei până la de șase ori mai mulți bani pentru a le implementa, în timp ce subvențiile acordate producătorilor ar putea costa de 22 de ori mai mult.
De asemenea, măsurile cu aplicabilitate generală și-ar putea pierde din eficacitate dacă numeroase țări implementează simultan subvenții, a apreciat FMI. Subvențiile pentru producători, preferate în multe cazuri de țările în curs de dezvoltare, s-au dovedit deosebit de ineficiente, întrucât pot reduce costurile unor bunuri destinate ulterior exportului, obligând astfel contribuabilii interni să subvenționeze, în esență, consumatorii din străinătate, a explicat Maggi.
La rândul său, Shantayanan Devarajan, profesor la Universitatea Georgetown și fost economist al Băncii Mondiale, a afirmat că țările în curs de dezvoltare se confruntă cu o criză gravă, generată de impactul cumulat al prețurilor ridicate la petrol, de nivelurile mari de îndatorare, de creșterea costurilor de finanțare și efectele preconizate ale fenomenului meteorologic super El Nino din acest an. ‘Situația survine într-un moment în care creșterea economică generală în țările cu venituri mici a atins cel mai scăzut nivel din istorie’, a declarat Devarajan. Acesta a îndemnat statele să implementeze reforme menite să stimuleze creșterea economică și să limiteze daunele provocate de conflictul din Orientul Mijlociu.
