Paleoentomologii au descoperit și studiat fosila unei specii de călugăriță care a trăit în urmă cu 98 de milioane de ani, în perioada Cretacicului mijlociu, într-o pădure tropicală din zona actualului Myanmar și a fost conservată după ce a fost acoperită de chihlimbar, transmite sâmbătă site-ul Science Alert care citează un studiu publicat în revista New Phytologist.
Acum, 98 de milioane de ani mai târziu, această insectă constituie cea mai veche dovadă clară, din registrul fosil, a capacității călugărițelor de a imita frunzele plantelor. Abdomenul său prezintă o asemănare izbitoare cu o frunză a plantei dispărute Selaginella grimaldii, cunoscută, de asemenea, din exemplare conservate în chihlimbar, descoperite în aceeași regiune.
Oamenii de știință au denumit insecta Folimantis hyalinala. Numele genului, Folimantis, se traduce literal prin ‘călugăriță-frunză’, în timp ce hyalinala face referire la transparența, asemenea sticlei, a aripilor acestei creaturi.
‘Deși fenomenul de mimetism între insecte și plante a evoluat pe parcursul a cel puțin 200 de milioane de ani, exemplele fosile certe de mimetism insectă-plantă sunt rare’, scriu paleoentomologul Hongru Yang și colegii săi.
‘Strategia de mimetism a F. hyalinala în raport cu Selaginella nu a mai fost semnalată până acum. În plus, printre speciile actuale de Mantodea (călugărițe), nu există niciuna care să imite Selaginella’, se mai arată în studiu.
În prezent, există numeroase exemple de călugărițe care, trăind timp de nenumărate generații pe anumite plante, au ajuns să semene cu acestea. Cel mai impresionant exemplu este călugărița-orhidee (Hymenopus coronatus), o specie din Asia de Sud-Est care arată exact ca o floare – de la nuanțele roz și crem ale corpului său, ce amintesc de petale, până la modul în care își leagănă corpul, asemenea unei flori în bătaia vântului.
Însă, în epoca în care a trăit F. hyalinala, plantele cu flori nu deveniseră încă predominante, iar prin urmare corpul acestei insecte a evoluat, de-a lungul generațiilor, pentru a semăna cu niște frunze.
Fiecare călugăriță care semăna ceva mai mult cu planta pe care trăia avea șanse mai mari să se apropie nevăzută de o eventuală pradă, fiind, în același timp, mai bine camuflată în fața propriilor prădători.
Totodată, și plantele aveau de câștigat, fiind protejate de insectele ierbivore datorită călugărițelor care le populau. Teoria evoluționistă susține că acele călugărițe care au beneficiat de pe urma unui aspect mai asemănător cu cel al plantelor au avut șanse mai mari de supraviețuire, transmițându-și astfel genele generației următoare. În timp, acest proces a dus la o asemănare izbitoare cu frunzele de Selaginella.
Specimenul preistoric dezvăluie faptul că acest tip de mimetism vegetal face parte din ‘arsenalul’ evolutiv al călugărițelor de cel puțin 98 de milioane de ani.
Există însă un aspect neobișnuit în cazul acestui specimen de F. hyalinala. Multe dintre călugărițele moderne, care au evoluat pentru a imita plantele, prezintă structuri asemănătoare frunzelor pe diverse părți ale corpului. La F. hyalinala, aceste structuri apar doar pe abdomen; acest lucru ar putea sugera că mimetismul vegetal a început în zona posterioară a corpului, modificările altor părți – precum aripile sau toracele – apărând ulterior.
Călugărițele au un strămoș comun cu gândacii de bucătărie, care a trăit în urmă cu aproximativ 274 de milioane de ani.
În urma unor cercetări taxonomice recente, oamenii de știință sugerează că primele călugărițe distincte au apărut acum aproximativ 185 de milioane de ani, în perioada Jurasică. La acea vreme, supercontinentul Gondwana era în plin proces de fragmentare. Acest context geologic ar putea explica de ce călugărițele sunt atât de răspândite, de diverse și atât de bine adaptate mediilor lor specifice. Ele au avut la dispoziție milioane de generații pentru a-și perfecționa deghizările.
Și nu sunt singurele insecte care au adoptat astfel de strategii încă din fazele timpurii ale înregistrărilor fosile: anumiți gândaci (Blattodea), lăcuste (Orthoptera), insecte-băț (Phasmatodea) și reprezentanți ai altor familii de insecte au dezvoltat, de asemenea, trăsături asemănătoare plantelor în acea perioadă.
Din păcate, extracția și comerțul cu chihlimbar din regiunea Kachin sunt asociate cu instabilitatea sociopolitică persistentă din Myanmar. Există temeri că acest comerț contribuie la finanțarea a ceea ce Națiunile Unite califică drept o ‘crimă împotriva umanității de natură genocidară’. În 2015, Myanmar a interzis exportul de fosile, însă exemplarele incluse în chihlimbar au rămas într-o zonă gri din punct de vedere juridic.
În 2021, în urma unei lovituri de stat militare, Societatea de Paleontologie a Vertebratelor a solicitat chiar instituirea unui ‘moratoriu strict asupra prezentării publice a tuturor exemplarelor fosile incluse în chihlimbar provenite din Myanmar’.
Exemplarul de călugăriță F. hyalinala a fost achiziționat în 2015 de un colecționar, Fangyuan Xia, care, în cursul aceluiași an, l-a donat laboratorului de studiu a evoluției insectelor din cadrul Universității Capital Normal din Beijing.
