„Nu cred că americanii și-ar pierde cel mai bun instrument pentru a interacționa cu țările europene importante, doar pentru că nu le convine”, a spus el.
- Ioan Mircea Pașcu este un important politician român, membru al Partidului Social Democrat și vicepreședinte al Parlamentului European. În 2000 a devenit ministrul Apărării al țării sale și a fost o forță motrice în spatele intrării României în NATO.
Pașcu a vizitat Chile pentru a participa la ceremonia de deschidere a anului universitar la Universitatea Alba din Santiago, din La Serena. În cadrul vizitei sale, diplomatul a susținut un curs de Politică Externă a Uniunii Europene studenților de la Drept și Administrație Publică.
În conversația cu publicația La Tercera, el a analizat situația războiului Rusiei în Ucraina și provocările pentru sporirea securității, relatează Rador Radio România, interviu pe care îl redăm mai jos.
– Credeți că ar fi posibil să existe NATO fără Statele Unite?
– Cred că știți că alte țări membre, precum Canada și țările europene, vor dori să rămână în NATO chiar dacă Statele Unite nu ar face parte din ea și știu că au început deja să se pregătească pentru o asemenea eventualitate.
Dar, în esență, credibilitatea NATO depinde de credibilitatea Statelor Unite în respectarea articolului 5 (care garantează apărarea colectivă pentru membrii săi). Deci, cu cât Statele Unite chestionează mai mult Alianța, cu atât aplicarea automată a articolului respectiv va fi afectată. Iar credibilitatea NATO va fi afectată. Dar presupun că celelalte țări vor dori să mențină tratatul.
– Credeți că țările europene au într-adevăr capacitatea de a face un pas înainte și de a-și afirma puterea?
– Trebuie să mărească efortul de apărare pentru că nu există altă cale. Dar nu cred că Statele Unite vor abandona complet NATO, deoarece Alianța este principalul instrument prin care interacționează cu aliații lor din Europa. Nu există nicio amenințare pentru Statele Unite venită din Europa, așa cum a fost în Primul sau cel de-al Doilea Război Mondial. Acum, avem această amenințare venind din Asia către Statele Unite și de aceea SUA ar dori să se concentreze pe Asia și Pacific.
Dar nu cred că americanii își vor irosi pur și simplu cel mai bun instrument pentru a interacționa cu principalele țări europene, doar pentru că nu le convine.
Și acum ideea este, după cum am înțeles, că umbrela nucleară va rămâne să acopere Europa, orice ar fi. Problema este că, dacă Rusia prezintă o provocare non-nucleară uneia dintre țările membre NATO, va trebui să ne apărăm. Dacă Rusia ar amenința Europa cu arme nucleare, Statele Unite ar răspunde. Dar rușii nu ar fi atât de proști să facă asta.
– Cât de probabil este ca această amenințare să se materializeze?
– Cred că știți că Rusia încearcă, în primul rând, să reconstruiască Uniunea Sovietică. Și apoi, sau în paralel, dacă are suficientă forță, încearcă să reconstruiască imperiul sovietic în Europa de Est. (Ministrul rus de Externe Serghei) Lavrov a menționat Ialta, la începutul lunii februarie. Nu a fost o particularitate. Rușii au semnat Acordurile de la Ialta cu Statele Unite și Marea Britanie în februarie 1945. Drept urmare, rușii au preluat jumătate din Europa, iar americanii cealaltă jumătate.
NATO și Pactul de la Varșovia au fost create, și așa mai departe. Ceea ce s-a întâmplat la sfârșitul anilor 1980 și începutul anilor 1990 a fost că Uniunea Sovietică a trebuit să se retragă din Europa de Est și apoi a dispărut. Însă rușii au vrut ca Occidentul să respingă România când noi am vrut să folosim această libertate pentru a intra în NATO și în Uniunea Europeană. Ei cred că Occidentul nu a respectat acordurile de la Ialta și ceea ce și-au dorit, de la scrisoarea lui Putin din 2022, a fost ca NATO să se retragă și să rămână acolo unde era în 1997, înainte de prima extindere, ceea ce este inacceptabil, pentru că a fost decizia noastră.
Rușii nu ne iau niciodată în serios pe noi (românii) sau pe foștii aliați, ei iau în serios doar marile puteri occidentale și, uneori, nici măcar atât, ci iau în serios doar Statele Unite. Ei respectă doar forța și puterea. Nimic altceva.
De aceea am vrut să ne alăturăm unui spațiu de predictibilitate, cu instituții și apărare. Și de aceea am vrut să aderăm la NATO și la Uniunea Europeană, să nu rămânem pe dinafară și să așteptăm ca rușii să-și rezolve problemele și să se întoarcă.
– În Franța și Regatul Unit se vorbește mult despre trimiterea de trupe în Ucraina. România și Polonia se opun pentru că vor să garanteze securitatea propriilor țări…
– Categoric, acesta este motivul principal. Aș spune că este o linie de front de 2.000 de kilometri, plus operațiuni în Marea Neagră. Dacă se stabilește încetarea focului, cu un armistițiu și un tratat de pace, cine îl va supraveghea? Statele Unite, care au spus că nu vor trimite niciun american acolo? Europenii au spus nu. Rușii spun că nu ar trebui să fie europeni în Ucraina, etc. Ar supraveghea rușii? Au forțe în Transnistria și fac parte din conflict, putem avea încredere în ruși?
– Care sunt așteptările dumneavoastră cu privire la un posibil acord de pace?
– Pe ruși îi cunoaștem mai bine decât îi cunosc alții. Eram un tânăr cercetător în 1987, când SUA au semnat primul tratat INF (Tratatul privind forțele nucleare cu rază intermediară), eliminând armele nucleare cu rază intermediară din Europa. Și l-au semnat cu Gorbaciov. Au făcut schimb de stilouri chiar la Casa Albă. Și președintele Reagan a spus: „Ai încredere, dar verifică.”
Dacă Reagan ar fi știut că actuala administrație pare a fi uitat vorbele sale… Și acum Trump este supărat că rușii se gândesc să semneze un acord, într-un timp îndelungat. El este nerăbdător, pentru că a promis un acord de pace în 24 de ore de la preluarea mandatului. Dar lucrurile nu funcționează așa. E mult mai complicat.
Sper că negociatorii americani vor fi foarte serioși și imparțiali în aceste discuții. Aceste conversații vor dura mult timp. Și Statele Unite ar trebui să se pregătească, dacă chiar vor să pună capăt acestei situații, pentru discuții îndelungate și dificile cu rușii. Rușii îi respectă pe americani. Asta e sigur. Dar nu știu cât de multe știe actuala administrație despre ruși, sau cât de mult vrea să-i cunoască.
– În ce privește garanțiile de securitate pe care le solicită Ucraina, ce fel de garanții credeți că poate obține?
– Acesta este probabil cel mai dificil aspect, pentru că dacă garanția nu este implementată în mod credibil nu este o garanție. Nu se poate avea încredere în ea. Sper că ei știu că acest lucru se va întâmpla la sfârșitul procesului și că lucrurile se vor echilibra și că mediul va fi diferit când se va ajunge la asta. Guvernul SUA a spus indirect că dacă stabilesc relații economice cu Ucraina, prezența lor acolo îi va descuraja pe ruși, pentru că suntem noi (Statele Unite).
Mă întreb dacă este suficient ca rușii și americanii să fie prieteni și să coopereze. Ce fel de descurajare este asta? Sunt multe aspecte care trebuie să fie rezolvate pentru a se ajunge la această etapă de garanții de securitate. Din propria mea experiență, o garanție este ca o sticlă frumoasă, pe un raft.
Te uiți la ea, spui că există garanția, dar nu vrei să o deschizi și să vezi că e goală. Ei nu vor să aibă o asemenea surpriză.
