Fostul ministru al Sănătăţii Ioana Mihăilă a explicat, miercuri seară, că decizia din mai 2021 de a asigura accesul la vaccin şi pentru anii următori ”nu a fost una arbitrară, ci una fundamentată medical şi epidemiologic”. România avea peste 100.000 de vaccinări/zi, dintre care peste 90.000 cu vaccin Pfizer şi apăruseră primele cazuri de infecţie cu varianta Delta, inclusiv în România. ”Necesitatea rapelurilor şi a vaccinurilor adaptate devenise evidentă”, afirmă fostul ministru. Ioana Mihăilă explică şi ce măsuri ar fi putut fi luate pentru a nu se ajunge în situaţia de a pierde în primă instanţă procesul cu Pfizer.
”Astăzi, România a pierdut în primă instanţă procesul cu Pfizer privind neonorarea contractului de livrare a vaccinurilor anti-COVID pentru anii 2022–2023. Am fost întrebată cine este responsabil pentru cele aproximativ 600 de milioane de euro pe care România ar trebui să le achite ca urmare a acestei decizii. Pentru că în mai 2021 mă aflam la conducerea Ministerului Sănătăţii, în momentul în care Guvernul României a decis să rămână în contractul cu furnizorul, consider necesar să explic contextul şi, mai ales, ce ar fi putut fi făcut ulterior pentru a evita situaţia de astăzi”, a scris, miercuri seaăr, pe Facebook, Ioana Mihăilă.
Aceasta consideră că trebuie să se ţină cont de trei aspecte:
- Contextul deciziei din 2021
- Clauzele contractuale şi mecanismul de alocare a dozelor la nivel european
- Deciziile (sau lipsa lor) după anul 2021
În mai 2021, potrivit fostului ministru, România avea peste 100.000 de vaccinări/zi, dintre care peste 90.000 cu vaccin Pfizer.
Existau deja date solide din «viaţa reală» (Israel, Marea Britanie) care arătau că vaccinarea reduce cu peste 90% riscul de spitalizare şi deces. Apăruseră primele cazuri de infecţie cu varianta Delta, inclusiv în România. Necesitatea rapelurilor şi a vaccinurilor adaptate devenise evidentă. În acest context, decizia de a asigura accesul la vaccin şi pentru anii următori nu a fost una arbitrară, ci una fundamentată medical şi epidemiologic. A fost o decizie în care am ales să prioritizăm sănătatea publică şi vieţile oamenilor, într-un moment în care riscurile erau reale şi imediate”, a adăugat fostul ministru al Sănătăţii.
Ioana Mihăilă a reiterat ideea că România nu putea negocia individual numărul de doze, întrucât distribuţia se făcea de către Comisia Europeană, proporţional cu populaţia fiecărui stat (pro-rata).
”Opţiunile erau: fie să nu participăm deloc la mecanism pentru 2022–2023, fie să acceptăm alocarea integrală (aprox. 15 milioane doze/an). Toate statele membre au ales să rămână în contract. Este important de subliniat: decizia nu era despre «câte doze cumpărăm», ci despre dacă România mai are sau nu acces la vaccin în 2022–2023”, a subliniat fostul ministru.
Potrivit Ioanei Mihăilă, cheia situaţiei este ăn ce s-a întâmplat după 2021:
- Rata de vaccinare a scăzut dramatic.
- Încrederea publică s-a prăbuşit, inclusiv pe fondul lipsei de reacţie a statului în faţa campaniilor antivaccinare.
- România a ajuns nu doar să abandoneze vaccinarea anti-COVID, ci să înregistreze scăderi alarmante şi la vaccinările pediatrice, unele sub 50%
”Dacă toate statele UE au rămas în contract, de ce doar România, Ungaria şi Polonia se află în această situaţie? Pentru că majoritatea statelor: au renegociat contractele, au re-eşalonat livrările pe perioade mai lungi, au adaptat strategiile pentru a proteja populaţiile vulnerabile. România a ales să nu folosească aceste mecanisme. Concluzia este simplă: Decizia din 2021 trebuie analizată în contextul epidemiologic de atunci şi prin prisma responsabilităţii de a proteja vieţile oamenilor.
Problema majoră nu este că România a rămas în contract, ci că ulterior nu a gestionat responsabil consecinţele acestei decizii. Iar costurile acestei lipse de acţiune le vedem astăzi”, a mai transmis Mihăilă.
Anterior, fostul ministrul al Sănătăţii Ioana Mihăilă a declarat, pentru News.ro, că se aşteaptă să mai fie modificări în deciziile instanţelor în ceea ce priveşte procesul cu Pfizer. Ea a explicat că România nu şi-a respectat contractul şi decizia pronunţată de o instanţa din Belgia este o consecinţă a acestui lucru. Pe de altă parte, explică fostul ministru, situaţia într-adevăr a fost altfel decât ce a estimat Uniunea Europeană în momentul în care a semnat contractul cu Pfizer.
