O societate poate supraviețui unei guvernări incompetente, unui sistem juridic ineficient, unei agresiuni externe, dar este iremediabil pierdută dacă își pierde conștiința națională, care menține solidaritatea țesutului social, a subliniat, marți, fostul președinte Emil Constantinescu.
El a participat la evenimentul ’17 noiembrie 1996, o zi care a schimbat istoria României. Guvernarea academică 1996 – 2000′, care a marcat împlinirea a 30 de ani de la alegerile prezidențiale pe care le-a câștigat. Evenimentul a fost organizat de Biblioteca Academiei Române, Fundația Română pentru Democrație și Institutul Levant de Studii Avansate pentru Cultura Păcii.
‘Evenimentul la care participăm astăzi s-a născut cândva prin primăvară, când persoane cu vârste diferite, care trăiseră campania din 1996 sau care auziseră de ea de la părinți, au realizat că se împlinesc trei decenii și și-au dorit să retrăiască sau să afle mai multe despre o perioadă pe care o percepuseră ca romantică. Colaboratorii meu au abordat această aniversare, cum ați realizat, probabil, într-o tentă emoțională, în ideea că ar trebui ‘să reaprindem sentimentul victoriei’. Nu cred că am reușit și, chiar dacă am fi reușit, cum poți să ai sentimentul victoriei într-o societate actuală atât de divizată, încât singurul acord e că aproape toți sunt în dezacord, de la instituții și familii până la relații personale? Cred că trebuie să ne reîntoarcem la rațiune pentru a înțelege cum s-a ajuns aici’, a transmis Constantinescu.
Fostul șef al statului a susținut că, după terminarea mandatului său și a guvernării Convenției Democrate, a urmat ‘o scurtă restaurație postcomunistă, mascată de o democrație de vitrină’.
‘M-am gândit cum s-a întâmplat ca, după ce, împreună cu echipa din jurul meu, am câștigat lupta dintre democrație și postcomunism, cei care au venit după noi au pierdut lupta dintre democrație și post-democrație. A fost mai întâi o scurtă restaurație postcomunistă, mascată de o democrație de vitrină, în cursul căreia relicvele fostei nomenclaturi comuniste, ale fostei Securități și ale rețelei KGB-iste, care niciodată nu devenise fostă, au interpretat reconcilierea ca o dovadă de slăbiciune, au folosit libertatea de exprimare ca un instrument de propagare a minciunii și reformele economice ca o oportunitate de îmbogățire frauduloasă’, a afirmat Emil Constantinescu.
Potrivit acestuia, ‘post-democrația românească reprezintă un import al unor sloganuri care desfigurează democrația occidentală, dar, mai ales, instaurarea unei ‘societăți a minciunii’, care a prins foarte bine în mentalul românesc’.
‘Ajutată de proliferarea rețelelor de socializare, ea a evoluat rapid într-un ‘totalitarism al minciunii’, adoptat cu o uimitoare creativitate. Totalitarismul minciunii este fundamentul pe care s-a ridicat criza morală a societății românești, mult mai periculoasă decât crizele politice, economice sau sociale. Acest atac frontal la conștiința democratică, ca parte a conștiinței naționale, este mai grav decât atacul la instituțiile democrației. O societate poate supraviețui unei guvernări incompetente, unui sistem juridic ineficient, unei agresiuni externe, dar este iremediabil pierdută dacă își pierde conștiința națională, care menține solidaritatea țesutului social’, a evidențiat fostul președinte al României.
Emil Constantinescu a arătat că există o legătură directă și indestructibilă a victoriei din 17 noiembrie cu revolta populară din 16 – 21 decembrie 1989, începută la Timișoara și continuată la București.
‘Ceea ce vreau să transmit este legătura directă și indestructibilă a victoriei din 17 noiembrie cu revolta populară din 16 – 21 decembrie 1989, începută la Timișoara și continuată la București, când tineri care nu se cunoșteau între ei au crezut că libertatea poporului este mai importantă decât propria lor libertate și viață. Eroismul lor i-a însuflețit pe cei care li s-au alăturat, reușind să doboare un regim criminal care s-a reinventat sub o altă formă. Revenirea în Piața Universității, în aprilie 1990, a celor care nu au acceptat să cedeze, a deschis o nouă șansă pentru înlăturarea neocomunismului, reprimată printr-o altă crimă împotriva umanității care a înjosit poporul român. Curajul manifestanților din 16 – 21 decembrie 1989 și din aprilie – iunie 1990 a fost fundamentul unei demnități naționale pe care multe generații au visat-o înaintea lor. Prin votul din 17 noiembrie 1996 și victoria celor 7 milioane de cetățeni care au votat schimbarea, a fost instaurat un stat pe deplin democratic, desemnat de președintele Clinton, cu ocazia lansării, în 11 iulie 1997, în Piața Universității, a Parteneriatului strategic România – SUA, ca un model pentru întreaga lume’, a mai transmis Constantinescu.
La finalul discursului său, fostul președinte s-a adresat tinerilor prezenți în sală: ‘Cei care sunteți astăzi aici nu participați la o lecție de istorie preluată din cărți. Aveți șansa să fiți alături de o istorie trăită, alături de cei care au suferit în închisori în timpul ocupației armatei sovietice, de disidenți ai regimului Ceaușescu, de reprezentanți ai exilului anticomunist, de cei care au fost la Baricada din Piața Universității, de cei care au pus bazele democrației și integrării euroatlantice a României. Mă adresez lor pentru a le prezenta omagiul și recunoștința mea. Mă adresez tinerilor prezenți aici și celor care ne urmăresc online. În democrație nu poți fi erou pentru că nu trebuie să-ți aperi conștiința cu prețul libertății sau al vieții, dar poți fi un apărător al adevărului, fără de care nu există libertate și dreptate. Puteți fi harnici și onești. Din suma respectelor de sine ale fiecăruia dintre voi se va menține demnitatea națiunii. Acesta este legământul pe care vi-l transmit, cu speranța să-l duceți mai departe’.
Programul evenimentului, la care au luat parte foști lideri ai partidelor istorice, foști miniștri din guvernările CDR, studenți, un numeros public, a cuprins proiecții despre campania electorală din 1996, ‘Contractul cu România’, ziua victoriei în alegerile prezidențiale, guvernarea academică și reformele interne, asigurarea integrării euroatlantice a României.
‘Atunci, 7 milioane de oameni au votat pentru schimbare: tineri care votau pentru prima dată, dar și oameni din orașe și sate care trecuseră prin comunism și prin primii ani tulburi ai tranziției. 17 noiembrie 2026 este o zi dedicată lor. O zi a memoriei colective, centrul de greutate al unui prezent care adună amintiri, speranțe și povești de viață. Reconstituirea acelor momente prin filmări de acum 30 de ani reprezintă povestea noastră și povestea lor, povestea unei Românii care a ales modernitatea și democrația’, au precizat organizatorii evenimentului, într-un comunicat transmis AGERPRES.
În Sala ‘Theodor Pallady’ a Bibliotecii Academiei Române au fost lansate volumele ‘Corespondența diplomatică prezidențială 1996 – 2000. Șefi de stat și de guvern’ și ‘Alegerile prezidențiale din 17 noiembrie 1996. Victoria lui Emil Constantinescu în presa internațională’ și au fost prezentate expozițiile ‘Drumul României către NATO’ și ‘Prima vizită a unui Suveran Pontif într-o țară majoritar ortodoxă după Schisma din 1054’.
Cu acest prilej, a fost dezvelită o placă de onoare pentru evocarea eforturilor de consolidare și renovare a Bibliotecii Academiei, la care au participat fostul președinte Emil Constantinescu, directorul general al Bibliotecii Academiei, Nicolae Noica, guvernatorul BNR, Mugur Isărescu.
Episcopul-vicar patriarhal Varlaam Ploieșteanul a oficiat o slujbă de sfințire și a transmis un cuvânt de binecuvântare din partea Patriarhului Bisericii Ortodoxe Române, Daniel.
Foto: SILVIU MATEI / AGERPRES FOTO


