Ca parte a proiectului arheologic High Tarns, un studiu geofizic a identificat existența unei structuri din lemn cu dimensiunile de 50 x 15 metri, alături de numeroase anomalii și elemente arheologice promițătoare în împrejurimi, conform relatărilor publicate de HeritageDaily., conform Descopera.ro.
Această descoperire a condus la organizarea unei săpături arheologice comunitare la finalul anului 2024, în urma căreia arheologii au găsit gropi ce confirmau conturul construcției.
Analiza prin datare cu carbon a unui element de lemn din zona centrală a clădirii a indicat că structura a fost ridicată între anii 990 și 1040 d.Hr., în ultima perioadă a epocii vikinge.
„Stabilirea vechimii clădirii la sfârșitul secolului al X-lea – începutul secolului al XI-lea demonstrează că aceasta nu are nicio legătură cu mănăstirea de la Holme Cultram, fiind cu mult anterioară acesteia”, se arată într-un comunicat emis de Grampus Heritage & Training Limited.
„În plus, această cronologie ne permite să interpretăm construcția ca o sală mare aparținând sfârșitului epocii vikinge. Iar dacă acest lucru nu era deja suficient de remarcabil, clădirea reprezintă cea mai mare structură vikingă descoperită și excavată până în prezent în Marea Britanie.”
Săpăturile au scos la iveală și urmele unui cuptor folosit pentru uscarea cerealelor, denumit „uscător de porumb”. Acesta prezenta trepte de acces, pereți consolidați cu piatră, fragmente ale unui arc deasupra deschiderii sobei și o cameră de uscare subcirculară, realizată din lut și pietriș.
Din cauza agriculturii intensive desfășurate timp de secole pe acest teren, precum și a solului care nu favorizează conservarea materialelor organice, au fost recuperate foarte puține artefacte databile.
Singurele obiecte ceramice descoperite sunt două mici fragmente, depuse în perioada medievală târzie, găsite deasupra structurii prăbușite a uscătorului.
