Fotografiile recent publicate ale Soarelui, surprinse în timpul eclipsei totale din 12 august, dezvăluie atmosfera exterioară a Soarelui în detalii fără precedent, surprinzând o uriașă gaură coronală dar și structuri rare formate de vântul solar denumite ‘inele de fum’, transmite joi Space.com.
Imaginile au fost publicate de cercetătorii care lucrează în cadrul proiectului Solar Wind Sherpas, coordonat de Universitatea din Hawaii.
Aceste ‘inele de fum’, vortexuri în coroana solară numite astfel datorită asemănării lor cu cercurile create de fumători, au fost identificate pentru prima dată în fotografiile eclipsei solare surprinse în 2008. Cercetătorii s-au chinuit mult timp să explice procesele din spatele formării lor. Acum ei știu că inelele sunt rezultatul diferențelor de temperatură din plasma coronală și se răspândesc de-a lungul liniilor magnetice ale Soarelui în adâncul spațiului interplanetar.
‘Anul acesta, am reușit să surprindem foarte bine acele inele de fum’, a declarat într-un comunicat Miloslav Druckmuller, profesor de matematică la Universitatea de Tehnologie din Brno, Republica Cehă, care conduce eforturile de procesare a imaginilor pentru Echipa Solar Wind Sherpas. ‘Sunt vortexuri frumos răsucite și există foarte multe în coroană’.
Imaginile, surprinse de pe muntele Pico Trigaza din Spania, dezvăluie și o gaură coronală gigantică – o deschidere în liniile câmpului magnetic al Soarelui – prin care vântul solar poate scăpa mai ușor la viteze foarte mari, de până la 800 de kilometri pe secundă.
Găurile coronale sunt regiuni mai reci din atmosfera Soarelui care apar mai întunecate în imaginile cu ultraviolete extreme și raze X, surprinse de sondele spațiale. Ele se formează în regiuni în care liniile câmpului magnetic al Soarelui se extind spre exterior în spațiu, în loc să se întoarcă la suprafață, permițând vântului solar de mare viteză să scape. Aceste structuri pot persista timp de săptămâni sau chiar luni.
Fotografiile eclipselor solare oferă o perspectivă unică asupra proceselor care au loc în atmosfera superioară a soarelui, coroana, care rămân ascunse chiar și observatoarelor spațiale de ultimă generație.
Sondele spațiale și telescoapele astronomice de pe Pământ se bazează pe instrumente cunoscute sub numele de coronagrafe pentru a vizualiza coroana. Deoarece coroana este de un milion de ori mai slab luminată decât suprafața Soarelui, cercetătorii trebuie să ascundă discul solar vizibil folosind un instrument de ocultare pentru a o vizualiza. Acest instrument, situat în interiorul telescopului, trebuie să acopere o suprafață mai mare decât discul solar în sine pentru a proteja imaginile de efectele difracției.
