Adunarea Națională franceză (camera inferioară a parlamentului) a aprobat joi în unanimitate abrogarea așa-zisului ”Code noir” (Codul negru) și a tuturor textelor privind reglementarea sclaviei în coloniile franceze, care nu au fost niciodată abrogate oficial după 1848, transmite AFP.
Proiectul de lege, care a fost susținut de toți cei 254 de deputați prezenți, din toate grupurile politice, vizează abrogarea unor edicte regale datând din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea care tratează, în special, persoanele înrobite drept ‘bunuri mobile’ putând fi dobândite de un stăpân la fel ca alte bunuri și care au instituit pedepse pentru evadare mergând de la tăierea urechilor până la pedeapsa cu moartea.
”Rănile istoriei”
La 25 de ani după ce legea Taubira (denumită după fosta ministră a justiției Christiane Taubira) a recunoscut comerțul cu sclavi și sclavia drept crime împotriva umanității, raportorul Max Mathiasin (Guadelupa, Antilele Franceze) a prezentat noul proiect drept un ”act puternic de comemorare, dreptate și recunoaștere”, chiar dacă nu va putea ”vindeca singur rănile istoriei”.
Dezbaterile s-au axat în mare parte pe istoria sclaviei și colonialismului din Franța și efectele încă vizibile astăzi ale acestora, prin inegalitățile persistente dintre teritoriile de peste mări și Franța continentală, precum și discriminarea cu care se confruntă persoanele de culoare.
”Ce înseamnă abrogarea Codului negru în 2026 (…) dacă teritoriile de peste mări continuă să fie privite de la Paris ca periferii îndepărtate?”, a întrebat retoric deputata Emeline K/Bidi (Reunion, grupul comunist).
O ”logică a culpabilității”
Un alt articol al textului prevede că guvernul trebuie să prezinte un raport privind legislația colonială și efectele sale pe termen lung, în special în ceea ce privește rasismul și locul acordat istoriei sclaviei în programele școlare.
”Sclavia a fost o tragedie și o crimă împotriva umanității” și ”toate formele de comerț cu sclavi au fost tragedii”, a declarat Julien Odoul (Adunarea Națională, extremă dreapta), estimând că articolul în cauză ”vizează să prindă generații întregi într-o logică a culpabilității, resentimentelor și răzbunării”.
Gabrielle Cathala (France insoumise, stânga radicală) l-a acuzat în schimb pe colegul său de parlament de ”revizionism istoric șocant”.
Proiectul de lege urmează acum să ajungă la Senat (camera superioară), deși nu a fost stabilită o dată în acest moment. Săptămâna trecută, el a primit sprijinul președintelui Emmanuel Macron, care a afirmat că menținerea acestor texte în lege, chiar și lipsite de efect juridic, constituie ”o trădare a ceea ce reprezintă Republica”.
Despăgubiri
Problema despăgubirilor a alimentat de asemenea dezbaterile, mai mulți deputați subliniind că foștii proprietari de sclavi au primit despăgubiri, spre deosebire de sclavii înșiși.
La recepția de la Palatul Elysee pentru cea de-a 25-a aniversare a legii care recunoaște comerțul cu sclavi și sclavia drept crime împotriva umanității, Macron a notat că ”această problemă imensă” nu trebuie evitată, dar a adăugat că este important să nu se ”facă promisiuni false” și nu a anunțat nicio acțiune concretă.
Textul în sine nu abordează subiectul, întrucât raportorul Max Mathiasin a dorit să mențină ‘coerența’ acestuia și să abordeze problema despăgubirilor într-un context mai larg.
Deputații au adoptat și un amendament conform căruia Franța recunoaște că ”toate textele care au instituționalizat reducerea ființelor umane la statutul de bunuri mobile, au organizat deportarea lor, exploatarea lor, precum și violența exercitată împotriva lor sunt indisociabile de crimă împotriva umanității”.
