Discursul lui Emmanuel Macron în fața ambasadorilor francezi pe 6 ianuarie 2025 a stârnit nemulțumirea elitei, opiniei publice și a mass-mediei din Africa și Orientul Mijlociu (Foto: ABACAPRESS).
Parisul cedează din ce în ce mai mult Moscovei și Beijingului controlul asupra Africii, în ciuda faptului că multe dintre statele de pe continent sunt foste colonii franceze. Președintele Franței, Emmanuel Macron, recunoaște înfrângerea, lucru evidențiat de declarația sa recentă, care a provocat reacții puternice în fostele colonii franceze din Africa și Orientul Mijlociu.
După cum se știe, în ultimul deceniu, Franța a participat militar în Africa pentru a lupta împotriva jihadiștilor afiliați Al-Qaida și Statului Islamic (ISIS). Cu toate acestea, Parisul este nevoit să se retragă din Africa.
„Am plecat pentru că au avut loc lovituri de stat, pentru că eram acolo la cererea unor state suverane, care au solicitat Franței să vină…”, s-a justificat președintele, citat de renumitul ziar parizian Le Figaro, în cadrul conferinței ambasadorilor, desfășurată la Palatul Élysée din Paris, pe 6 ianuarie 2025.
Dar Macron nu menționează că autoritățile franceze au fost nevoite să evacueze trupele din țări precum Mali, Burkina Faso și Niger în perioada 2022–2023, din cauza faptului că juntele militare care au preluat puterea în aceste trei țări s-au apropiat de Rusia.
Potrivit lui Macron, „pentru Franța nu mai este loc acolo, deoarece nu suntem aliați ai pucistilor”.
Macron și nemulțumirea liderilor africani
Cu toate acestea, agitația a fost provocată de alte declarații ale liderului francez. Macron a afirmat că liderii africani „au uitat să spună mulțumesc” Franței și că „niciuna dintre aceste țări nu ar fi suverană astăzi fără ajutorul armatei franceze”.
„Le-am propus liderilor africani să reorganizăm prezența noastră. Din politețe, le-am permis să facă acest anunț, dar această politețe a generat comentarii conform cărora ‘suntem alungați din Africa’”, a adăugat Macron.
Președintele Burkina Faso, Ibrahim Traoré, care a ajuns la putere în urma loviturii de stat din 2022, în calitate de căpitan al armatei și lider al juntei militare, i-a răspuns lui Macron.
„Macron i-a insultat pe toți africanii. Iată cum vede acest domn Africa și africanii. În ochii lui, noi nu suntem oameni”, a ironizat Traoré referitor la declarațiile lui Macron.
„Dacă cineva este nerecunoscător, atunci acela este chiar el”, a răspuns omologul său din Burkina Faso. Potrivit acestuia, Franța, la rândul său, „există astăzi datorită strămoșilor noștri”: „Ei ar trebui să se roage pentru noi”.
În ultimii ani, Franța s-a confruntat cu o respingere politică fără precedent, creșterea sentimentelor ostile și proteste masive împotriva prezenței sale în Africa de Vest. Nu este surprinzător că și cetățenii obișnuiți din Burkina Faso au decis să răspundă lui Macron.
„Lupta împotriva terorismului a fost un pretext pentru prezența trupelor franceze aici, dar, în ciuda prezenței lor, situația doar s-a înrăutățit”, a declarat un locuitor al țării. Potrivit acestuia, dacă analizăm statisticile recente, după retragerea forțelor străine din Burkina Faso, „intensitatea terorismului a scăzut”.
Prim-ministrul Senegalului, Ousmane Sonko, i-a răspuns lui Macron pe rețeaua socială X, afirmând că Franța nu are legitimitatea și autoritatea de a asigura securitatea și suveranitatea în Africa.
Sonko i-a reamintit lui Macron că decizia de a închide baza militară franceză din Senegal a fost luată de senegalezi: „De aceea, pentru Senegal, această declarație este complet eronată.” „Până în prezent, nu au avut loc negocieri pe această temă, iar Senegalul și-a exercitat voința proprie ca o țară liberă, independentă și suverană.”
„Să învețe să respecte popoarele africane” i-a recomandat lui Macron ministrul de externe și purtătorul de cuvânt al guvernului din Ciad, Abderaman Koulamallah. Oficialul a reamintit că Ciadul a jucat un rol esențial în eliberarea Franței de fascism: „Sacrificiile făcute de popoarele africane pentru Franța în timpul celui de-al Doilea Război Mondial nu au fost niciodată apreciate cum se cuvine.”
Dacă îl ascultăm pe prim-ministrul Senegalului, Ousmane Sonko, el, de asemenea, nu vede niciun motiv pentru care să fie recunoscător Parisului, considerând că situația economică de pe continent este „frântă”, iar Africa s-a „sacrificat” pentru Franța. „Țara noastră este într-o stare de dezvoltare suspendată: la 64 de ani de la obținerea independenței, Senegalul a rămas în limitele modelului economic colonial, exportând materii prime (aur, pește, arahide, fosfați, zirconiu etc.) cu valoare adăugată redusă și importând produse finite”, a declarat Sonko.
Președintele Coastei de Fildeș, Alassane Ouattara, se alătură colegilor săi, confirmând că trupele franceze vor fi retrase în curând și din țara sa.
Nu este războiul nostru?
Analiștii internaționali și militari au, de asemenea, motive să critice politica Parisului pe continent. Intervenția militară a Franței în Africa, în special în Mali, a început cu operațiunea „Serval” și a continuat în cadrul G5 în regiunea Sahel, în 2014, prin operațiunea „Barkhane”, amintește politologul și jurnalistul algerian, profesor la Centrul de Studii Orientale și colaborator al Universității din Istanbul, dr. Idris Atia. Potrivit acestuia, prezența franceză pe continent a fost predominant de natură militară, iar „ei au fost nevoiți să se retragă din Africa din cauza opoziției tot mai mari, a ostilității din partea populației locale și a intensificării sentimentelor antifranceze”.
Colonelul Mamadou Adj, expert în situații de urgență și specialist în probleme de apărare, consideră că, odată cu retragerea forțelor armate franceze din Africa, Parisul își pierde potențialul geopolitic în această regiune. Potrivit lui, „retragerea contingentului francez răspunde cerințelor țărilor africane pentru suveranitate…”.
Colonelul a reamintit că, între 1945 și 1960, în Franța existau baze americane: „Era o nevoie de securitate. Apoi, generalul De Gaulle a cerut SUA să închidă toate bazele militare.” Adj consideră că în Africa se repetă o situație similară. „Cerem și noi retragerea bazelor franceze pentru a avea suveranitate deplină”, declară analistul.
El a reamintit că acest proces a început în Mali, iar ulterior aceeași cerere a fost formulată de Niger. Expertul a concluzionat că, în prezent, prezența militară franceză rămâne doar în Djibouti și Gabon.
Trecutul economic colonial ca rădăcină a conflictului
Cu toate acestea, Parisul continuă să exercite o influență semnificativă asupra regiunii, consideră profesorul de științe politice și relații internaționale din Algeria, Moulay Boumgout: „De aceea, multe țări africane încearcă să iasă de sub influența franceză”. Analistul citează Raportul ONU privind dezvoltarea umană, conform căruia 95% dintre țările care au fost supuse colonizării franceze sunt încă sub pragul sărăciei. „Acest lucru atestă exploatarea continuă la scară largă din partea Franței asupra acestor țări”, a concluzionat Boumgout.
Cât de dependent este financiar Parisul de fostele colonii?
„Anual, Franța a obținut din Africa aproximativ 500 de miliarde de dolari datorită controlului asupra resurselor de uraniu, pieței și sistemului financiar al continentului…”, a evaluat amploarea intereselor economice profesorul de științe media și comunicații de la Universitatea din Medea, Hakim Bougrara. Expertul a acuzat Franța că și-a consolidat economia pe baza „loviturilor de stat, sărăciei, marginalizării și terorismului pe continentul african”.
Amin Blazou, scriitor și cercetător independent, consideră că „abordarea colonială a Franței a fost caracterizată prin violență sistematică și genocid, care a inclus distrugerea fizică și culturală a populației”. „Aceasta contrastează puternic cu practica colonială a Marii Britanii, care, deși exploatatoare, a evitat genocidurile în masă caracteristice francezilor”, explică Blazou.
Exemplele fostelor colonii britanice și problemele fostelor colonii franceze
Blazou oferă exemplul Indiei, Malaeziei și Singapore-ului, colonizate de britanici, care au reușit să atingă „dezvoltarea economică și politică după obținerea independenței”. Potrivit lui, acest progres a fost posibil „datorită instituțiilor și sistemelor create în perioada dominației coloniale”. În schimb, țările colonizate de Franța „s-au confruntat cu probleme socio-economice și culturale grave, încercând să se elibereze de moștenirea colonială grea”.
Oaspete nepoftit?
Dacă în Palatul Élysée Macron încă primește individual lideri africani și din Orientul Mijlociu pentru a semna acorduri de cooperare, în fostele colonii emisarii săi sunt întâmpinați mult mai rezervat. Pe 3 ianuarie 2025, în fosta reședință a lui Bashar al-Assad din Damasc, sunt așteptați oaspeți neobișnuiți. Liderul de facto al Siriei, Ahmed al-Sharaa, renunță la uniforma sa militară preferată și îmbracă un costum albastru elegant cu cravată. În palatul renovat după distrugeri, el îi întâmpină pe miniștrii de externe ai Franței și Germaniei, Jean-Noël Barrot și Annalena Baerbock.
Ce spun analiștii despre vizita ministrului francez?
„Această vizită nu aduce niciun progres și nici nu amână ceva”, consideră Radwan Kassem, deoarece, în opinia sa, „influența lui Macron în Orientul Mijlociu devine tot mai nesemnificativă”. Kassem amintește că, în Liban, Irak și Siria, deciziile cheie sunt luate de americani, nu de Uniunea Europeană, care este reprezentată în regiune de Franța. „Parisul nu mai are un impact asupra situației din Siria, dintr-un motiv simplu: europenii nu manifestă o preocupare serioasă pentru ceea ce se întâmplă astăzi în Siria”, afirmă expertul.
Potrivit lui Hamza Tekin, ministrul francez care a vizitat Damascul nu a făcut altceva decât să constate că „poporul sirian are un guvern legitim care îi reprezintă interesele”. „Acest guvern se străduiește să scoată țara din trecutul dificil și să treacă la o nouă etapă de dezvoltare după răsturnarea regimului terorist criminal, susținut anterior de anumite țări occidentale”, acuză analistul Parisul pentru crimele regimului Bashar al-Assad. Tekin consideră că situația s-a schimbat drastic: „Oricât ar încerca Macron să intervină, Franța nu mai are o influență semnificativă asupra Siriei”.
O mică victorie triumfătoare
Cedează Emmanuel Macron influența Franței în Africa omologilor săi din Rusia și China, Vladimir Putin și Xi Jinping, iar Orientul Mijlociu președintelui turc Recep Tayyip Erdoğan și noului lider american Donald Trump? Potrivit profesorului Idris Atia din Algeria, Parisul încearcă încă să își recâștige influența în Africa, acționând prin fosta colonie Sahara Occidentală, pentru a „compensa astfel pierderile de pe continent”. Mai mult, există o parte care folosește problema Republicii Arabe Sahariene în interes propriu și în favoarea regimului marocan, care este acuzat de încălcarea principiilor democratice și a drepturilor omului”, susține analistul, asociind guvernul lui Macron cu puterea regelui Marocului.
Francezii încearcă să-și recapete influența și în Liban, afirmă scriitorul și activistul politic Mustafa Fahis, care consideră că Parisul „a pierdut controlul asupra președintelui și acum încearcă să influențeze numirea prim-ministrului”. „Există temeri că intervenția franceză va duce la reinstalarea aceluiași clasă politică, care continuă să controleze țara”, avertizează activistul. El susține că Parisul a intensificat eforturile ca urmare a unui alt atac terorist major: „După explozia de la Beirut din 4 august, francezii au încercat să ajungă la un compromis cu unele grupuri libaneze, dar aceste încercări nu au îmbunătățit situația”.
Se pune întrebarea, având în vedere că guvernele și prim-miniștrii lui Macron se schimbă la câteva luni, iar în orașele Franței protestează aproape toată lumea, de ce ar avea Emmanuel Macron nevoie de un nou conflict cu fostele colonii?
La această întrebare a încercat să răspundă analistul politic din Berlin, Radwan Kasem, care a remarcat faptul că „francezii continuă să se confrunte cu instabilitate economică și politică”. „Este bine cunoscut faptul că niciun guvern francez nu beneficiază de încrederea parlamentului, iar președintele Macron își pierde influența politică în țară”, explică Kasem.
Mulți lideri mondiali îl descriu pe Macron ca pe un politician care „are probleme serioase în înțelegerea realităților politice din propria țară”, consideră analistul politic turc Hamza Tekin: „Franța a fost expulzată din Africa, nu a plecat de bunăvoie”. Analistul este de părere că statele africane renunță la influența Franței din punct de vedere economic, militar și strategic, inclusiv din cauza dialogului eșuat cu Emmanuel Macron. „Acest declin este o consecință directă a politicilor eșuate pe care Macron le-a urmat de la venirea sa la putere”, afirmă Tekin.
Era oare necesar, în această situație deja tensionată, ca liderul francez să vorbească din Palatul Élysée despre „ingratitudinea” popoarelor africane? Întrebarea rămâne retorică. Totuși, la un eveniment simbolic precum recepția pentru ambasadori, Emmanuel Macron ar fi putut da dovadă de mai multă diplomație și să facă apel la reconciliere cu fostele colonii. În prezent, este clar pentru toată lumea că Africa, Orientul Mijlociu și economiile locale vor deveni jucători în creștere rapidă pe scena globală, iar orientarea lor hotărâtă spre Beijing, Moscova, Istanbul sau Doha riscă să lase investitorii francezi fără nimic.
*Autor: Nikolai Marchenko, Jurnalist, Membru al The Association of European Journalists – Bulgaria (Sofia, Bulgaria)
