Fair-play-ul în politică înseamnă dezbatere, fără de care nu se poate evolua, iar respectul faţă de alegător se traduce în a face ceea ce ai fost mandatat să faci, a declarat pentru AGERPRES sociologul Gelu Duminică, în contextul campaniei electorale pentru prezidenţiale şi parlamentare.
„Dacă e să ne referim la dezbaterile faţă în faţă, da, sunt o formă de fair-play şi de respect al celuilalt. Dar de când avem preşedinte pe domnul Iohannis, lucrul ăsta a dispărut – dezbaterea. Fair-play-ul electoral nu a existat. A existat un fel de mizerii aruncate, dar nu s-au dezbătut ideile, nu s-au dezbătut viziunile, strategiile. Sau, cel puţin, eu nu-mi aduc aminte. A fost un ‘ba pe-a mă-tii’ ridicat la rang de valoare naţională din cele mai înalte sfere politice”, consideră Gelu Duminică.
Sociologul identifică o anumită strategie pusă în practică de politiceni – mobilizarea electoratului nu s-a făcut pe platforme, pe viziuni şi pe politici publice, ci pe antagonizare.
„În general, cultura noastră este bazată pe antagonizare, din păcate. Şi atunci, politicienii noştri au pus în practică un tip de strategie care a mobilizat electoratul. Mobilizarea electoratului nu s-a făcut pe platforme, pe viziuni şi pe politici publice. S-a făcut pe antagonizare: ‘Ai mei’ versus ‘ai tăi’, de la ‘Nu ne vindem ţara’, ‘S-au găsit bani la PNŢ-eu’, până la ‘Ponta e mai rău decât Iohannis’, ‘AUR versus restul’. Eu nu ştiu care este viziunea de ţară pe care marile partide o propun. Şi să avem o viziune, spre exemplu liberală, care este contrabalansată de una social-democrată ş.a.m.d. Ce avem? ‘Extremiştii’ versus ‘Hoţii’. Şi lumea cam asta alege. Deci AUR zice ‘hoţii, nenorociţii etc, etc’, celelalte partide zic ‘extremiştii etc’ şi avem de ales între exponentul şi tipologia şi reprezentarea ‘hoţilor’ versus exponentul şi tipologia şi reprezentanţii ‘extremiştilor’. Dacă cineva poate să-mi spună că, de fapt, are în vedere viziunea politică a lui cutare, care propune ceva pentru România mult mai bun decât cutare, atunci o să zic că, da, a existat fair-play, că asta înseamnă fair-play până la urmă. La noi nu am avut aşa ceva (fair-play n.r.). N-a existat nici în perioada interbelică. Când citim ce se întâmpla şi în perioada aia, ne dăm seama că totul era destul de antagonizant, că de asta aveam anul şi Guvernul şi atunci”, arată Duminică.
Gelu Duminică este de părere că fără dezbatere nu se poate evolua, analiza critic-constructivă fiind „extrem de importantă”.
„Sunt convins că din dezbateri serioase putem ajunge la un deziderat comun, şi anume, mult mai repede, la creionarea unor politici mult mai bune şi mult mai coerente. Sunt convins de acest lucru, asta s-a întâmplat peste tot, asta s-a întâmplat şi la noi, atunci când erau dezbateri. Acum e un tip de ‘deşteptăciune’ şi de suficienţă din partea candidaţilor, tocmai pentru că ei sunt foarte slabi. Şi, în momentul în care ei conştientizează slăbiciunile lor, ies cât mai puţin public, pentru a nu gafa. Cine nu face, nu greşeşte. Da? Simplu. Şi atunci, logic, că nu ai cum să-l vezi tu pe Ciolacu în slăbiciunile lui, sau pe Ciucă, sau pe Simion ş.a.m.d. în condiţiile în care nu ies. Aleargă de unii singuri şi sunt cei mai şmecheri din curtea şcolii. Însă, dacă i-ai pune în competiţie cu alţii, ai vedea că de fapt ideile lor sunt goale de conţinut, că alţii au idei mai bune. Şi cred că dezbaterea ar putea fi un câştig pentru candidaţii înşişi, pentru că ei înşişi ar putea să-şi nuanţeze opiniile în funcţie de ce aud în jur. ‘Stai, ce propui tu poate fi în corelare cu ceea ce propun eu şi, uite, dacă pun ideea ta cu ideea mea la un loc, poate ieşi ceva mai bine pentru naţiune’ „, precizează sociologul.
Potrivit lui Gelu Duminică, se vorbeşte prea puţin de reprezentare, de consultare a cetăţenilor.
„Din nou, noi nu vorbim de reprezentare, noi vorbim de şefie. Noi nu vorbim de România, noi vorbim de ei. Onest, sentimentul pe care oamenii ăştia ni-l dau este că ei nu se gândesc la România, că altfel ar face structuri de consultare a cetăţenilor din momentul în care ajung la putere. Când sunt în opoziţie toţi se consultă, când ajung la putere s-a ales praful, când, de fapt, marea şmecherie este să te consulţi când eşti la putere. Şi să-ţi întăreşti Opoziţia, conştient fiind că Opoziţia este cea care te echilibrează, cea care îţi dă idei”, explică Duminică.
Despre respectul pe care candidaţii îl arată votanţilor, sociologul consideră că acesta nu există.
„Se consideră şefii lor, se consideră superiorii lor. Sigur că îi respectă atâta timp cât îi votează. Sigur că în perioada campaniei se duc şi îi iau de mână şi îi pupă şi le zic ‘o să facem’, ‘o să dregem’, da? Sigur, însă marea şmecherie, dacă e s-o numesc aşa, colocvial, este dacă tu arăţi acest respect din momentul în care devii reprezentantul lor. Reprezentant nu înseamnă şef, ci că tu eşti conştient că, pe o perioadă de timp limitată, tu ai primit un mandat din partea electorilor tăi să le reprezinţi interesele. Aia înseamnă respect. Respectul înseamnă ca tu să faci ceea ce ai fost mandatat să faci de către oameni în baza platformei politice pe care ţi-ai asumat-o public, în baza măsurilor pe care ţi le-ai asumat public. Însă, în momentul în care tu dai legi pentru tine să scapi, spre exemplu, de puşcărie, ce respect e ăla? Sau dai amnistie fiscală, sau ştergi datoriile alor tăi, despre ce respect vorbim? În momentul în care tu te duci în comunităţile vulnerabile şi iei voturi şi pe urmă îi uiţi cu totul? Despre ce vorbim?”, spune el.
Este mai degrabă o chestiune de proastă înţelegere a conceptului de reprezentant, adaugă sociologul.
„Noi considerăm că, odată ales, eşti şef. Odată ajuns în funcţie, tu eşti şef şi te uiţi la ceilalţi cu scârba şi superioritatea pe care şeful o are în mentalul colectiv: ‘1. Şeful are dreptate. 2. Şeful are întotdeauna dreptate. 3. Când nu are dreptate, se aplică regula 1 şi 2’. Mulţi am auzit chestia asta, da? Uitând că, de fapt, în momentul în care ai fost ales, nu eşti şef. Sunt concepte diferite. Tu eşti reprezentant! Eşti reprezentantul electorilor tăi în Consiliul Local, în Consiliul General, în Parlament, Preşedinte ş.a.m.d. pentru a face bine societăţii, implicit a pune în practică agenda pe care tu ţi-ai asumat-o, nu alta. Pentru că tu nu ai spus că o să dai o amnistie fiscală, nu ai spus că o să dai pensii speciale, tu nu ai spus că o să fac pe mama şi pe tata, că nu te-am votat pentru asta. Dacă vrei să faci asta, în mod normal, ca reprezentant, trebuie să stai de vorbă şi cu mine. Îţi creezi mecanismele, la început de mandat, astfel încât tu să ai vocea electorilor tăi aproape. De asta, spre exemplu, prin bugete, se plăteşte o anumită sumă de bani, forfetară, ca tu să te duci în teren în circumscripţia pe care o reprezinţi, să ai biroul tău acolo, să stai de vorbă cu oamenii. De asta dăm bani. Democraţia e scumpă, nu e ieftină. Numai că legătura cu cetăţeanul se rupe în momentul ăla”, subliniază Gelu Duminică.
Referitor la cei 14 candidaţi înscrişi în cursa electorală la prezidenţiale, Gelu Duminică susţine că nu pornesc cu şanse egale, fiind vorba de „Ciolacu versus restul”.
„Adică, dacă e să ne uităm, e ‘Ciolacu versus restul’. Şi, în general, candidatul PSD a pornit cu prima şansă întotdeauna, cel puţin în ultimii 30 de ani, pentru simplul motiv că reprezintă un partid cu o structură politică fantastică şi cu o structură de mobilizare foarte bună comparativ cu restul partidelor şi care a ştiut, în mai mare măsură, să fie mai coerent intern decât celelalte. Că, dacă e să fim foarte oneşti, cele mai puţine rupturi interne, cele mai puţine critici interne care au ieşit în public sunt de la PSD. Sigur, au avut şi ei mici rupturi, de genul Vanghelie, de genul Geoană, dar nu au fost de amploarea celor de la USR, dau un exemplu. Sau de amploarea celor de la PNL, care s-au rupt de vreo trei, patru, cinci ori, de câte ori s-au rupt ei din ’90, de la Dinu Patriciu, până la cine vreţi dumneavoastră – Tăriceanu”, a afirmat Duminică.
În ceea ce priveşte necesitatea fair-play-ului în politică, a respectului pentru adversarul politic, Gelu Duminică este de părere că „la noi nu e fair-play”, ci doar „o vrăjeală”.
„Şi la noi vor fi felicitaţi unii. Din experienţa mea, cel puţin din câte am trăit eu şi am văzut campaniile şi la noi, în noaptea alegerilor, au fost foarte mulţi candidaţi care l-au felicitat pe celălalt, în momentul în care au conştientizat faptul că, de fapt, scorul lor îi conduce sigur către pierderea alegerilor. Dar acesta nu e fair-play. Asta e o vrăjeală s-o luăm pe româneşte. Fair-play-ul este tot timpul celor patru ani de mandat, e în tot timpul campaniei. În momentul în care tu duci discuţia atât de jos încât spui că ăla e un candidat mai slab că nu are copii – aduceţi-vă aminte de atacurile doamnei Firea la Iohannis. Alea n-au nicio legătură cu capacitatea lui de a fi un om politic. Ăla e un atac mizer efectiv, care nu are nicio legătură cu dezbaterea. Pentru că fair-play-ul în politică înseamnă dezbatere. Hai să ne ancorăm pe ce spune omul. Sigur, latura morală contează. Dar, în acelaşi timp, mi se pare imoral ca eu, care sunt în aceeaşi situaţie cu dumneavoastră, să spun că dumneavoastră sunteţi naşpa. Dau un exemplu: eu am amantă, dumneavoastră aveţi amantă şi eu spun ‘Sunteţi naşpa pentru că aveţi amantă’, e de râs, e de râs, da. Vezi, mă, bârna din ochiul tău şi lasă paiul din ochiul celuilalt. Sunt anumite reguli nescrise, care trasează nişte limite ale libertăţilor pe care le ai într-o dezbatere care este girată de principiile fair-play-ului”, este opinia sociologului.
Gelu Duminică se aşteaptă ca şi în această campanie electorală să existe acuzaţii de fraudare.
„Da, sigur. Cum au fost întotdeauna, vor fi întotdeauna, pentru că societatea românească este construită pe ideea că cineva l-a furat. Doamne, iartă-mă, omul de acasă, când nu-şi găseşte ceva, caută şi e ameţit de acel ceva, mulţi dintre noi zicem că ‘Bă, cineva mi l-a furat, cine a venit în casă!’. Şi îl găsim peste ceva vreme. Furtul la noi e o chestiune aşa, destul de întâlnită, ca frică şi ca scuză. Mai mult decât atât, sunt şi elemente care ne pot conduce către această teorie, dar care se poate transforma în ceva plauzibil. Sunt lucruri pe care nu le înţelegem în modul în care se derulează actul electoral, care au elemente de fraudă. (…) Faptul că au existat sute de sesizări la BEC, sute, mii, toate au primit aviz negativ. Toate. ‘Bă, chiar niciuna, mă! Toţi au fost tâmpiţi?’ Da? Şi, dacă vreţi, continuăm. Sunt chestii minore, însă nu cred, în momentul de faţă, că fraude din astea cum credem noi mai sunt posibile în sistemul românesc”, a mai spus sociologul Gelu Duminică. AGERPRES/(AS – autor: Daniel Popescu, editor: Georgiana Tănăsescu, editor online: Irina Giurgiu)
