Muzeul de Artă din cadrul Complexului Muzeal Național ‘Moldova’ Iași informează că, în perioada 10 septembrie -30 octombrie, organizează la Palatul Culturii expoziția ‘Albrecht Durer. 555. Apocalipsa’, prilej cu care aduce în atenția publicului xilogravurile realizate de artistul german pentru a ilustra cartea cu același nume din partea finală a Noului Testament.
Vernisajul va avea loc joi, 10 septembrie, începând cu ora 14:00, în spațiul Muzeului de Artă, expoziția rămânând deschisă publicului până pe 30 octombrie 2026.
Expoziția se înscrie în seria evenimentelor SACRUM – Iași Art Festival 2026, ediția I și va fi curatoriată de Alexandru Constantin Chituță, manager interimar al Complexului Muzeal Național ‘Moldova’, împreună cu Antoaneta Loghin, muzeograf, Muzeul de Artă – CMNM Iași.
Potrivit organizatorilor, expoziția cuprinde o serie gravuri care demonstrează măreția lui Durer, recunoscut drept creator de imagini extraordinare și dezvăluind măiestria sa în domeniul artei grafice, expoziția ‘Albrecht Durer. 555.
‘ ‘Apocalipsa’ oferă o imagine de ansamblu asupra operei grafice a lui Durer, cu prilejul împlinirii a 555 de ani de la nașterea sa. Lucrări binecunoscute, precum gravura ‘La Nemesi o Grande Fortuna’ și seria de xilogravuri ‘Apocalipsa’, datează încă de la sfârșitul secolului al XV-lea. Acestea demonstrează un înalt grad de măiestrie tehnică și inovare în domeniul artistic. Durer s-a inspirat, în această perioadă, din gravurile lui Schongauer și Mantegna, învățând despre arta renascentistă în timpul primei sale călătorii în Italia’, transmit, prin intermediul unui comunicat de presă, reprezentanții Palatului Culturii.
Conform sursei citate, lucrările expuse provin din colecția Muzeului Național Peleș și din colecția avocatului George Șerban.
Pentru a ilustra mediul artistic al formării lui Durer, vor fi expuse și lucrări realizate de Lucas Cranach, Martin Schongauer, Hans Leonhard Schaufelein, Marcantonio Raimondi, Hendrick Goltzius, dar și fragmente din incunabulul ‘Cronica de la Nurnberg’ din 1493.
‘Cronica este o adevărată enciclopedie, cuprinzând informații și descrieri despre minuni, curiozități, locuri, întâmplări, comete, eclipse de soare și de lună, monștri, oameni cu diverse diformități, invazii de lăcuste, scene de holocaust, concilii ecumenice, secte religioase, ordine călugărești, biografii ale celor care s-au afirmat – în bine sau în rău – pe scena istoriei, fie ei regi, împărați, mari comandanți de oști, papi, episcopi, eretici, legiuitori, poeți, istorici, oameni de artă și de cultură, fiecare prezentat la locul și timpul său’, transmite sursa citată.
Albrecht Durer (1471 – 1528), pictor și gravor născut la Nurnberg, este considerat cel mai important artist german al Renașterii. Contemporan cu Nicolaus Copernicus, Cristofor Columb, Erasmus din Rotterdam, Martin Luther, Ulrich Zwingli din Zurich, cât și cu alte mari personalități ale epocii, Durer avea o idee clară despre ce reprezintă perfecțiunea și s-a străduit întreaga sa viață să atingă această excelență.
‘Apocalipsa cu ilustrații’ (Apocalipsis cum figuris) este faimoasa sa serie de gravuri în lemn. În 1498, ca răspuns la previziunile referitoare la sfârșitul lumii, despre care lumea creștină europeană credea că va avea loc în 1500, Albrecht Durer, în vârstă de 27 de ani, și-a finalizat desenele pentru ‘Apocalipsa’, operă ce reprezintă un moment revoluționar în istoria artei, fiind prima carte ilustrată concepută, editată și publicată în întregime pe cont propriu de către un artist, aducându-i lui Durer o faimă rapidă la nivel european.
Expoziția ‘Albrecht Durer. 555. Apocalipsa’ cuprinde și un modul despre un prim proces al reproducerilor sau al copyright-ului contemporan.
Conform artistului și biografului Giorgio Vasari (1511 -1574), Durer l-a incriminat pe Raimondi de copierea și vânzarea lucrărilor în scopul de a profita de pe urma creațiilor sale și a depus ceea ce este considerat a fi cel mai vechi proces privind drepturile de autor artistic. Motivul din spatele acestui demers nu a fost cu siguranță doar unul financiar: Raimondi îl admira pe artistul german, iar copierea operelor acestuia l-a ajutat să-i stăpânească metoda artistică. Cu toate acestea, el vindea aceste copii ca fiind ale lui Durer, aplicându-le chiar și monograma sa, ‘AD’.
Durer a intentat astfel un proces împotriva gravorului, reușind însă doar să obțină interdicția ca Raimondi să mai folosească semnătura lui Durer. Instanța nu a ridicat obiecții împotriva faptului că acesta imita operele și vindea copiile, întrucât aceasta făcea parte dintr-o practică obișnuită.
