Mai multe echipe de medici de la Spitalul pentru Copii ‘Sf. Maria’ și Spitalul ‘Dr. C.I. Parhon’ au efectuat două transplanturi renale unor copii de 2 și 6 ani, după ce familia unui copil de un an și jumătate aflat în moarte cerebrală a trecut peste durerea pierderii și a fost de acord cu donarea de organe.
Coordonatorul Compartimentului de Transplant Renal din cadrul Spitalul ‘Dr. C.I. Parhon’, prof.univ.dr. Adrian Covic, a declarat pentru AGERPRES cei doi beneficiari ai transplanturilor renale au fost selectați de pe o listă de așteptare care în România a ajuns până acum la aproximativ 62 de copii.
Potrivit acestuia, intervențiile s-au desfășurat simultan și au presupus mobilizarea a două echipe chirurgicale și a două echipe de anestezie și terapie intensivă.
‘Suntem extraordinar de fericiți pentru minunea care s-a întâmplat în acest weekend. O familie extrem de generoasă a acceptat să tranforme o tragedie în bucurie pentru alte familii și persoane aflate în suferință. A fost un act cu totul remarcabil din punct de vedere medical. Vorbim de un donator foarte mic. Iașiul, așa cum se știe, are cea mai mare experiență în transplantul de la copil, motiv pentru care rinichii donatorului au fost aduși aici. Beneficiarii au fost selectați de pe o listă de așteptare. La nivel național sunt aproximativ 62 de copii pe această listă, doi dintre ei fiind compatibili. În momentul de față, ambii copii sunt bine’, a declarat prof.univ.dr. Adrian Covic.
Postoperator, ambii copii au o evoluție bună. Cel mai mic are în prezent o funcție renală normală, celălalt copil având la rândul său un progres vizibil.
Potrivit medicilor ieșeni, unul dintre beneficiarii transplantului renal are 2 ani și este printre cei mai mici beneficiari de transplant renal consemnați în literatura de specialitate.
‘Este unul dintre cei mai mici, cei mai plăpânzi primitori raportați în literatura medicală. Un alt caz a fost la (Clinica – n.r.) Mayo, un altul a fost în Australia, ambii pacienți fiind mai mici’, a declarat dr. Adrian Covic.
Medicii de la Spitalul pentru copii ‘Sf. Maria’ au relatat că parcursul acestui bebeluș până la transplant a fost unul complex.
‘La vârsta de numai 3 luni i s-a inserat un cateter de dializă peritoneală, printr-o intervenție chirurgicală asistată laparoscopic, efectuată în cadrul spitalului ieșean de pediatrie. După o spitalizare prelungită în secția de terapie intensivă, copilul a fost preluat de echipa medicală a secției de nefrologie, unde s-a inițiat dializa peritoneală, continuată până în momentul transplantului’, a declarat dr. Lavinia Ionescu, medic ATI la Spitalul pentru Copii ‘Sf. Maria’, care a făcut parte din echipa de intervenție.
Conform medicilor de la cele două spitale din Iași, transplantul renal la copiii cu greutate sub 20 kg ridică provocări tehnice deosebite, determinate de particularitățile anatomice, de dificultățile de abord vascular și de dimensiunile reduse ale corpului beneficiarului.
‘Sunt provocări imense. Anastomozele vasculare realizate pe aortă și pe vena cavă inferioară, vase cu un calibru redus, cresc complexitatea tehnică și riscul de tromboză. Un moment critic al intervenției îl reprezintă reperfuzia grefei. Rinichiul poate prelua o parte importantă din volumul sanguin circulant al copilului, ceea ce poate determina o scădere bruscă a tensiunii arteriale, cu impact asupra funcției grefei. Prevenirea acestui fenomen impune o gestionare riguroasă a fluidelor și a suportului hemodinamic, menținând un echilibru fin între perfuzia optimă a grefei și riscul de supraîncărcare lichidiană’, a explicat dr. Lavinia Ionescu.
Aceste provocări au fost amplificate și de greutatea corporală redusă. La 2 ani, copilul cântărea doar 8 kilograme. Acesta nu avea un rinichi iar anomaliile vasculare au îngreunat suplimentar procedura. Cu toate acestea, echipele chirurgicale și de anestezie au reușit să depășească și să corecteze cu succes o parte din malformații.
‘Au fost multe provocări. Vorbim de metabolismul medicamentelor, care la copii este cu totul diferit, de reacțiile la medicamente, de regimul de imunosupresoare. În acest caz s-au combinat situații foarte frumoase, pentru că, vă reamintesc, un organism atât de mic poate primi rinichi mici. O altă provocare este că atât organismul, cât și rinichii vor crește și atunci trebuie să faci intervenția în așa fel încât pe viitor să nu apară complicații și probleme. Mai mult, copilul nu înțelege ce se întâmplă. Pentru el este un șoc tot ce i se întâmplă. Dacă unui adult îi explici, înțelege, poate că are așteptări, ei bine, în cazul unui copil nu e la fel. Un copil nu poate înțelege, așa că plânge. În cazul unui abord vascular, de exemplu, trebuie să îi pui catetere, pe de altă parte metabolismul este un pic diferit iar hrana în astfel de cazuri este puțin diferită’, a explicat dr. Adrian Covic.
Pentru copilul de 2 ani, transplantul a însemnat o șansă pe care dializa nu ar fi avut cum să i-o ofere pe termen lung.
‘La cel mic, dacă mă întrebați direct, prognosticul nu era bun. Nu cred că ar fi avut o șansă de supraviețuire mai mult de câteva luni, un an. La el, resursele erau limitate. Un copil atât de mic, care nici nu s-a dezvoltat și care face dializă de ceva timp, este într-o cursă contra cronometru’, a răspuns dr. Adrian Covic pentru AGERPRES, întrebat dacă această intervenție a reprezentat o nouă șansă la viață.
Medicul a amintit de evoluția altor copii transplantați renal la Iași, unii dintre ei ajungând să urmeze nu doar școala obișnuită, dar și studii universitare și program de masterat.
‘Din experiențele noastre anterioare vă pot spune că ceilalți copii transplantați sunt bine. Adică, de exemplu, avem un copil transplantat care acum urmează cursurile unei școli de învățământ obișnuite, iar un altul a terminat studiile universitare și are și masterat. Între timp s-a dezvoltat normal, iar acum e un bărbat în toată firea. Experiențele anterioare sunt foarte pozitive, ceea ce ne bucură’, a declarat Adrian Covic.
Perioada postoperatorie are, la rândul ei, specificități importante. Îngrijirea celor doi pacienți pediatrici transplantați în acest weekend la Iași presupune atât o supraveghere medicală riguroasă, cât și sprijin psihologic adaptat vârstei, într-o abordare multidisciplinară.
Medicii au subliniat că dincolo de complexitatea intervențiilor și reușita medicală, nimic nu ar fi fost posibil dacă familia donatorului nu ar fi depășit copleșitoarea suferință pentru a dărui altor copii șansa de a trăi.
‘Deși trăim o profundă mulțumire sufletească pentru că am putut schimba în bine destinul a doi pacienți, gândurile noastre se îndreaptă cu recunoștință și respect către familia care, într-un moment de durere greu de cuprins în cuvinte, a ales să facă un gest de altruism suprem. Le aducem întreaga noastră gratitudine. Prin generozitatea lor, o pierdere ireparabilă a devenit speranță, iar viața a găsit o cale de a merge mai departe. Acest dar ne amintește, ca medici și ca oameni, că dincolo de știință și tehnică, medicina se sprijină pe umanitate, solidaritate și compasiune. Fiecare transplant este, în esență, o poveste despre oameni care primesc o a doua șansă și despre o familie al cărei gest va dăinui în fiecare zi a vieții lor’, au transmis medicii care au fost implicați în aceste cazuri.
