Instanța supremă a respins luni o cerere prin care fostul judecător Cristi Danileț a solicitat anularea, pe calea revizuirii, a unei decizii prin care a fost sancționat de CSM în urmă cu șapte ani pentru delict de opinie, deși România a fost condamnată în acest caz la CEDO.
În anul 2019, Cristi Danileț, la acea vreme încă în funcția de judecător (între timp s-a pensionat), a fost sancționat de CSM (condus atunci de Lia Savonea) pentru postarea a două mesaje pe Facebook. Sancțiunea a constat în reducerea cu 5% a salariului pe două luni, hotărârea fiind menținută de Instanța supremă.
Ulterior, Danileț a dat România în judecată la CEDO, iar Curtea de la Strasbourg a stabilit că autoritățile române au încălcat articolul 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care garantează libertatea de exprimare și care include dreptul la opinie și la primirea/comunicarea de informații și idei, fără amestecul autorităților publice.
Danileț a continuat demersurile în instanțele române și a solicitat Instanței supreme să anuleze, pe calea revizuirii, decizia de sancționare, aducând ca argument soluția aplicată de CEDO.
Un complet de cinci judecători de la Instanța supremă i-a respins luni cererea de revizuire, susținând că ‘nu este îndeplinită condiția existenței unor consecințe grave care să continue să se producă’.
Într-un comunicat remis AGERPRES, Instanța condusă de Lia Savonea susține că decizia de respingere a cererii de revizuire nu pune în discuție constatarea Curții Europene, ci privește exclusiv îndeplinirea condițiilor excepționale prevăzute de lege pentru revizuire, necesare pentru desființarea unei hotărâri judecătorești definitive.
‘Înalta Curte subliniază că hotărârea Curții Europene este obligatorie pentru statul român și pentru toate autoritățile sale, inclusiv pentru instanțele judecătorești, iar criteriile stabilite de Marea Cameră privind libertatea de exprimare a judecătorilor constituie un reper pe care instanțele române îl aplică necondiționat. Motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 10 din Codul de procedură civilă reprezintă remediul cu caracter excepțional la care se poate recurge atunci când partea continuă să sufere consecințe grave ca urmare a încălcării drepturilor sau libertăților fundamentale cauzate de o hotărâre judecătorească și constatate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. În aplicarea acestor dispoziții naționale, interpretate în lumina Recomandării nr. R (2000) 2 a Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei, Completul de 5 judecători în materie civilă a reținut că nu este îndeplinită condiția existenței unor consecințe grave care să continue să se producă. Această cerință nu privește importanța încălcării constatate de Curtea Europeană, care rămâne deplină, ci efectele concrete pe care hotărârea internă le mai produce în prezent asupra situației revizuentului’, susține ICCJ.
Instanța supremă consideră că sancțiunea aplicată lui Danileț, și anume o reducere de 5% a indemnizației pe o durată de două luni, ‘raportat la situația patrimonială a revizuentului, a avut efecte reduse, epuizate integral la scurt timp după pronunțare, ulterior sancțiunea fiind radiată de drept’.
‘De asemenea, s-a reținut că hotărârea a cărei revizuire s-a solicitat nu a avut nicio influență asupra soluțiilor pronunțate prin alte hotărâri judecătorești privitoare la răspunderea disciplinară a revizuentului. În fine, efectele hotărârii Curții Europene asupra libertății de exprimare a tuturor judecătorilor se realizează prin aplicarea de către autoritățile administrative și judiciare a standardelor stabilite de Marea Cameră, astfel încât hotărârea a cărei revizuire s-a solicitat nu mai poate produce nicio consecință’, precizează ICCJ.


