Reprezentanții Înaltei Curți de Casație și Justiție susțin că statul poate să achite restanțele către judecători, care se ridică la aproximativ 1 miliard de euro, fie prin plată efectivă, fie prin emiterea unor titluri de valoare.
Înalta Curte de Casație și Justiție a câștigat definitiv joi procesul pe care l-a deschis împotriva Guvernului și Ministerului Finanțelor privind plata unor drepturi salariale restante către magistrați, rezultate în urma unor majorări stabilite retroactiv prin hotărâri judecătorești.
Miza acestui proces este de aproximativ 5 miliarde de lei (1 miliard de euro).
Guvernul și Ministerul de Finanțe au termen 10 zile să pună în executare această decizie, altfel va achita penalități 1% pentru fiecare zi de întârziere.
‘Modalitățile de stingere a obligațiilor bugetare pe care statul le are față de terți sunt multiple. Poate să fie plata efectivă, poate să fie, spre exemplu, emiterea unor titluri de valoare în circulație, cu o scadență la un anumit moment dat. Pot să existe diferite modalități, astfel încât debitul general cu care este în dinamică, cuprinzând debitul principal și accesoriile, și vreau să vă spun că pentru situația unor debite care au vechime de 5 ani, adică ultima tranșă, conform ordonanțelor de urgență adoptate, inclusiv cea din ianuarie de Guvernul Bolojan, are accesorii față de debitul principal raportat aproape la 68%, care continuă. Și, atunci, aceste mecanisme sunt prevăzute atât de Codul fiscal, cât și de Legea 500/2002. Nu este căderea noastră să stabilim modalitățile, aici este aprecierea Executivului. Esențial este ca hotărârea judecătorească să fie respectată’, a declarat joi, într-o conferință de presă, purtătorul de cuvânt al ICCJ, Victor Alistar.
Instanța supremă acuză Guvernul Bolojan că a avut o conduită ‘ostentativă’ prin neplata drepturilor salariale către judecători.
‘Statul nu poate recunoaște existența unei datorii prin propriile acte normative și, în același timp, să refuze asigurarea resurselor necesare executării acesteia. O asemenea conduită contravine exigențelor legalității, securității raporturilor juridice și autorității hotărârilor judecătorești definitive. Deși necesarul de fonduri a fost fundamentat și solicitat de ordonatorul principal de credite, obligațiile care reveneau autorităților executive în temeiul legislației finanțelor publice și al actelor normative de eșalonare nu au fost îndeplinite. Această conduită a continuat de o manieră ostentativă sub actualul Guvern. Înalta Curte subliniază că respectarea Constituției, a legii și a hotărârilor judecătorești definitive nu este condiționată de voința politică a Guvernului, de prioritățile conjuncturale ale puterii executive sau de opțiunile sale privind distribuirea resurselor publice’, a transmis Alistar.
Conform ICCJ, executarea hotărârilor judecătorești nu reprezintă o concesie făcută de Guvern și nici un beneficiu acordat discreționar unor categorii profesionale, ci constituie o obligație juridică inerentă statului de drept și o garanție efectivă a drepturilor recunoscute cetățenilor.
*** Peste 400.000 de persoane au dat statul în judecată pentru drepturi salariale
Într-un comunicat de presă difuzat joi, Instanța supremă susține că datele statistice relevă că peste 400.000 de persoane din toate familiile ocupaționale au solicitat în instanțele de judecată recunoașterea unor drepturi salariale, dintre care 6.817 sunt magistrați.
‘Aceste cifre demonstrează fără echivoc că litigiile privind drepturile salariale nu constituie o problemă exclusivă a sistemului judiciar, ci reflectă o disfuncționalitate sistemică a cadrului normativ și a conduitei autorităților publice în raport cu propriile obligații legale. Reducerea acestei realități la o dispută privind drepturile salariale ale magistraților înseamnă ignorarea dimensiunii reale a fenomenului și a consecințelor sale asupra unui număr considerabil de cetățeni care lucrează în serviciul public. Nu privilegiile sunt în discuție, ci executarea unor drepturi recunoscute prin lege și confirmate de instanțele judecătorești’, afirmă ICCJ.
În continuare, ICCJ a oferit date despre dimensiunea litigiilor din instanțe pe drepturi salariale:
* total persoane în litigiu – 402.926; câștigate definitiv – 159.119, câștigate în primă instanță – 179.874, în curs de soluționare – 63.933;
* total dosare – 83.976, soluționate în primă instanță sau definitiv – 67.577, în curs de soluționare – 16.399.
* număr de persoane care solicită drepturi salariale pe calea hotărârilor judecătorești – 402.926, dintre care: învățământ – 171.190, informaticieni, grefieri, alte categorii personal din justiție – 45.367, cadre MAI (Poliție, Jandarmerie, ISU) – 30.919, finanțe publice, ANAF, vamă – 24.982, personal medical și sanitar – 24.171, ape, mediu, silvicultură – 15.873, administrație centrală – 14.681, administrație locală – 13.669, asistență socială și protecția copilului – 13.479, transport – 11.468, penitenciare – 8.474, magistrați – 6.817, salariați sector privat – 5.937, MApN militari și civili – 2.653, energie, minerit, utilități – 2.639, societăți de stat – altele – 2.270, salariați privat servicii și comerț – 2.020, media publică – 1.728, altele categorii – 4.589.
.
*** ICCJ acuză Guvernul de conduită ‘irațională’ și că ‘propaganda afiliată Executivului’ a dus la o ‘campanie de ură’
‘Datoriile salariale către magistrați au fost eșalonate prin așa-numitele ordonanțe trenuleț pe 5 ani, cu tranșe de plată crescătoare spre finalul perioadei. O proporție considerabilă este generată de majorări și penalități stabilite prin lege, între care dobânzile penalizatoare, făcând ca fiecare an de amânare să adauge peste 21% pe an la datoria inițială, grevând și mai mult bugetul public. Conduita irațională economic a Guvernului a condus la majorări anuale ale obligațiilor de plată cu peste 21% față de 7,4 % dobânda medie a datoriei publice. Trebuie menționat că din sumele vehiculate, diferențele salariale (fără penalități și accesoriile generate de conduita Guvernului) adică din drepturile neplătite la timp, 41,5% se întorc la bugetul de stat sub forma contribuțiilor obligatorii și a impozitului pe salarii. Datoriile istorice pentru restanțele salariale ale magistraților nu sunt și nu constituie justificare pentru proasta gestiune economică și scăderea nivelului de trai al populației’, susține Instanța supremă.
Pe de altă parte, ICCJ reclamă existența unei ‘campanii de ură’ declanșată de ‘propaganda afiliată Guvernului’.
‘Campania de ură declanșată imoral și iresponsabil de propaganda afiliată Guvernului instigă populația să considere că plata restanțelor se face în detrimentul ei. În realitate obligația de plată a salariilor pentru toate categoriile de bugetari, a pensiilor pentru toate categoriile de beneficiari, a prestațiilor sociale pentru toate categoriile de beneficiari, a arieratelor pentru toate categoriile de creditori fiscali sau bugetari sunt obligații legale, iar respectarea dreptului de acces la serviciile publice garantate sunt realitățile de la care se construiește bugetul și apoi se adaugă alte cheltuieli în funcție de oportunitate, și nu invers. Trebuie menționat că practica neloială față de lege, de amânare și rostogolire de la un exercițiu bugetar la alt exercițiu bugetar și de la un Guvern la altul este cea care în fapt împovărează de la an la an bugetul, nicidecum punerea în aplicare a drepturilor prevăzute de lege’, afirmă Instanța supremă.
Citeşte şi:
* ÎCCJ câștigă definitiv procesul cu Guvernul privind restanțele salariale ale magistraților; miza – 5 miliarde de lei
