Prof. Univ. Dr. Dragoş Vinereanu, şeful Clinicii de Cardiologie şi Chirurgie Cardiovasculară de la Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti, a explicat pentru News.ro cum funcţionează defibrilatorul cardiac intern, pornind de la cazul fotbalistul danez Christian Eriksen, care s-a prăbuşit recent pe teren după momentul în care, cel mai probabil, aparatul a intrat în funcţiune. Fotbalistului i-a fost montat dispozitivul după stopul cardiac resuscitat în 2021, chiar pe terenul de fotbal. Aparatul trimite şocuri electrice spre inimă pentru a stabiliza aritmia severă şi pentru a proteja astfel pacientul de moarte subită.
Prof. Dragoş Vinereanu: “Acest aparat îl ţii tot timpul cu tine pentru că este implantat imediat sub piele sau sub muşchi”
“Dispozitivul este exact cum îi spune numele, un aparat de defibrilare, el face ceea ce face şi defibrilatorul extern, adică dă un şoc electric, de data asta şocul electric este intern, şocul electric extern este aşa cum vedeţi în filme, cu padelele care se pun pe torace şi se apasă un buton şi se generează un şoc electric care are capacitatea să defibrileze inima, adică să restabilească circuitele electrice normale la nivelul cordului.
Acest aparat îl ţii tot timpul cu tine pentru că este implantat imediat sub piele sau sub muşchi, aici undeva sub claviculă şi are nişte fire care merg până la inimă şi firele acelea permit un şoc electric intern care e ca şocul electric extern, un impuls electric puternic, ca şi cum ţi-ar băga degetele în priză sau te-ar trăzni, dar de o anumită energie, cu anumite caracteristici fizice care permit inimii să iasă din aritmia pe care o are şi care poate omorî omul”, a explicat medicul.
Cine sunt pacienţii eligibili pentru montarea unui astfel de dispozitiv?
“Pacienţii care fie au avut un stop cardiac resuscitat, sau ştim că au avut o aritmie severă la nivelul inimii, care le pune viaţa în pericol, se numesc aritmii maligne, nu are legătură cu cancerul, din punctul nostru de vedere aşa se numesc din cauza prognoscticului foarte prost şi evoluţiei de obicei spre moarte subită pe care o au sau la pacienţii care au risc de aşa ceva, preventiv”, a precizat Prof. Vinereanu.
O problemă mult mai complexă care iese în evidenţă, dincolo de dispozitivul în sine, spune Dr. Vinereanu, este necesitatea existenţei în locurile cu risc, cum sunt terenurile de sport, a unor defibrilatoare externe pe care să ştie să le folosească populaţia generală.
“Cazul lui este mult mai important decât simplul dispozitiv despre care vorbim. Cazul lui ridică o problemă majoră pe care de altfel o ştim de mai mult timp pentru că am avut cazuri de sportivi, de fotbalişti care au murit pe terenul de fotbal, există multe cazuri celebre în NBA, în SUA, în timpul meciurilor de baschet sau în liga nord americană de hochey, şi ridică problema existenţei pe terenurile de sport a acestor aparate de defibrilare externă, aşa cum există şi în staţiile de metrou şi peste tot, trebuie obligatoriu să existe, trebuie să şi ştie cineva să le folosească, antrenamentul populaţiei generale în ceea ce reprezintă suportul de bază în caz de resusictare cardiovasculară, basic life support, este esenţial, trebuie să se facă, şi trebuie să fie bine făcut în special în zonele cu risc cum ar fi de exemplu sălile de sport, sau stadioanele”, a explicat medicul.
Este necesar să fie realizat un screening temeinic al sportivilor de performanţă, pentru depistarea bolilor ascunse care le pot pune viaţa în pericol, spune expertul. În curând va exista un atestat de studii complementare în cardiologie sportivă, tocmai în contextul acestei necesităţi.
“Pe de altă parte, mai este o problemă care a fost ridicată şi de cazul Eriksen, dar şi de cazurile celelalte, poate la fel de celebre, care s-au întâmplat în SUA, în NBA şi alte zone. Şi anume screeningul cu mare atenţie al sportivilor de performanţă în aşa fel să nu aibă o patologie necunoscută care să poată să le crească riscul de moarte subită sau de aritmie severă în timpul desfăşurării activităţii fizice.
Acest protocol de screening este esenţial, trebuie să se facă, trebuie să se facă în unităţi specializate. De aceea, noi, la nivelul Societăţii Române de Cardiologie, la nivelul Comisiei de specialitate din Ministerul Sănătăţii, la nivelul Universităţilor, susţinem introducerea unui atestat de studii complementare în cardiologie sportivă care trebuie să existe şi de altfel lucrăm ca să avem acest atestat la nivelul Comisiei de specialitate a Ministerului Sănătăţii şi a Universităţilor”, a declarat Prof. Univ. Dr. Dragoş Vinereanu.
În jur de 700 de defibrilatoare cardiace interne, montate anual în România, pentru mai multe patologii. Costurile aparatelor sunt decontate prin două programe naţionale. Procedura de implantare este una complexă, se face sub radiaţii ionizante şi numai în anumite centre din ţară.
„Ştim că, la nivelul României, cel puţin datele pe care le avem din 2024, se implantează circa 700 de dispozitive de acest gen pentru foarte multe boli, există multe boli care au acest risc de a muri subit sau de a face o tulburare de ritm a inimii, care este foarte severă.
Din fericire, avem două programe naţionale, unul de acţiune prioritară a Ministerului Sănătăţii, finanţat din fondurile acţiunilor prioritare, aşa cum există şi acţiunea prioritară pentru infarct, există şi aceasta dedicată morţii subite, şi ne-am zbătut mult să o avem în urmă cu mai mulţi ani. A doua sursă de finanţare este CNAS, care are un program dedicat, sperăm să rămână în continuare, este foarte important, aceste dispozitive sunt foarte scumpe, nu pot fi finanţate din DRG, ci prin programe speciale şi acesta este dedicat implantării de defibrilatoare interne.
Dacă este să raportăm la un million de locuitori, ştim că numărul de dispozitive implantate este undeva la 60% faţă de ţările din jur. Ştim lucrul ăsta, este public, este în Strategia Naţională pentru Combaterea Bolilor Cardiovasculare şi Cerebrovasculare şi de altfel unul dintre obiective dintre cele 5 obiective majore pe care le are strategia este finanţarea acestor programe pe care le avem deja dar nu întotdeauna sunt finanţate corect şi să creştem gradul de finanţare pentru a ajunge cel puţin la nivelul ţărilor din jurul nostru.
Costul aparatului poate să fie de la 6000 la 12.000 de euro, în funcţie de complexitate. Are o baterie în interior. Are o anumită durată, depinde de cât de mult este folosit de către pacient. Uneori poate fi schimbată după 3-4 ani, alteori poate să ţină 7-10 ani.
În general, procedura de implantare durează cam o oră, cu anestezie locală, avem sală sterilă, cu angiograf, se face sub radiaţii ionizante, e o procedură dificilă care se face în anumite centre din ţară, e o procedură în care medicii care o fac îşi dau o bucăţică din viaţa lor ca să salveze pacientul fiindcă stau în stres şi stau în radiaţii ionizante, asta apropo de sporurile despre care tot vorbim şi pe care de ce le avem”, a explicat pentru News.ro Prof. Univ. Dr. Dragoş Vinereanu, şeful Clinicii de Cardiologie şi Chirurgie Cardiovasculară de la Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti.
Primul moment crucial pentru fotbalistul Christian Eriksen este acela când făcut stop cadiac, pe teren, în timpul meciului de deschidere al Danemarcei din faza grupelor, împotriva Finlandei, la Campionatul European din 2021, la Copenhaga.A fost resuscitat atunci minute bune până să-şi revină. După acel episod tragic medicii i-au montat un defibrilator cardiac şi astfel a putut juca în continuare.
Anul acesta însă, Eriksen a căzut din nou, pe teren, în minutul 65 al partidei Danemarca-Ucraina. Medicii au intervenit imediat iar Eriksen a fost conştient până a ajuns cu ambulanţa la spital. Înainte de a se prăbuşi însă Eriksen, în vârstă de 34 de ani, a putut fi văzut cum duce brusc mâna la inimă.
Acela este cel mai probabil momentul în care defibrilatorul cardiac a emis un şoc electric. Aparatul a acţionat exact cum a fost construit să facă. Fotbalistul este acum în stare bună.
