Digitalizarea permite inspectorilor ANAF să fie mai exigenți în controale, iar accesul la date privind tranzacțiile contribuabililor și utilizarea agenților AI contribuie la derularea mai rapidă a inspecțiilor fiscale și la o argumentație mai greu de combătut, susține avocatul Luisiana Dobrinescu.
Potrivit unui comunicat remis AGERPRES, inspecțiile fiscale au devenit mai rapide, iar argumentația ANAF este din ce în ce mai bună, cu ajutorul digitalizării.
Astfel, accesul la o multitudine de date privind tranzacțiile contribuabililor (inclusiv cele din străinătate, în raport cu comercianții români), precum și agenții AI care permit identificarea și agregarea rapidă a jurisprudenței, fac ca inspecțiile fiscale să se termine mult mai repede, iar argumentația ANAF să fie mai greu de combătut.
‘Raportându-mă la deciziile de impunere contestate anul acesta, pot spune că ANAF a deschis un nou capitol al calificărilor fiscale, constând în ajustarea (prin majorare) a profiturilor impozabile, pe motiv că acestea au fost diminuate în mod artificial de către contribuabil’, a declarat Luisiana Dobrinescu, avocat, managing partner Dobrinescu Dobrev Haraga, citată în comunicat.
Conform sursei citate, dacă ne uităm la două situații concrete rezultate din rapoartele de inspecție fiscală emise în luna august 2026, se observă următoarele: în cazul unuia dintre contribuabili, ANAF reproșează că, în condițiile menținerii constante a personalului și a nivelului de cheltuieli, cifra de afaceri a scăzut semnificativ, bănuind nefiscalizarea unei părți a veniturilor.
Totodată, în cel de-al doilea exemplu, ANAF remarcă încetarea bruscă a încasărilor la sfârșitul anului fiscal, considerând că aceasta a avut loc în mod artificial, în special pentru a evita depășirea cifrei de afaceri care l-ar fi calificat pentru plata IMCA.
În ambele situații, argumentul principal îl reprezintă comparația coeficienților de profitabilitate înregistrați de contribuabil în anii anteriori, iar ca argument de drept, art. 40^4 Cod fiscal, care se referă la ‘demersuri ne-oneste, fără substanță economică și având ca scop principal obținerea unui avantaj fiscal’, notează sursa citată.
‘Practic, ANAF depășește limita veșnicului art. 11 Cod fiscal la care se oprea orice recalificare fiscală și trece la nivelul următor, mai dificil de combătut. Pe astfel de spețe, argumentația depășește rigoarea unui simplu text de lege sau a unui calcul cu plus sau minus, axându-se pe principii, pe spiritul legii și pe conduita subiectivă a contribuabilului’, explică Luisiana Dobrinescu.
Cu alte cuvinte, deși poate fi o decizie de business perfect validă aceea de a renunța la încasări de teama depășirii plafoanelor (de micro, de TVA sau de IMCA), acest lucru este suspect în ochii ANAF, ceea ce poate aduce un control sau o inspecție, menționează sursa citată.
‘Simplul motiv de a nu încasa nu poate genera obligații fiscale suplimentare, însă ANAF caută să identifice dacă nu cumva o astfel de situație este o aparență înșelătoare, în sensul nefiscalizării unei părți de venituri sau a împărțirii acestora între mai multe firme cu același profil de activitate aparținând aceleiași persoane. În astfel de situații, argumentația trebuie să se concentreze pe firescul operațiunilor economice derulate și, desigur, pe obligația organului fiscal de a proba caracterul artificial al acțiunilor contribuabilului pe care îl reclamă’, se mai arată în comunicat.
