Singura şansă ca AUR să nu devină principalul partid politic al României în 2028 este ca această formaţiune să fie adusă la guvernare, indiferent dacă George Simion va câştiga ori nu alegerile prezidenţiale, afirmă politologul Radu Magdin într-un interviu acordat pentru News.ro. Fără venirea AUR la guvernare, lucru care va duce inevitabil la o anumită dezamăgire în rândurile electoratului, ascensiunea acestui partid va fi naturală şi imposibil de oprit, adaugă interlocutorul. George Simion e de aşteptat să treacă printr-un proces de melonizare – termen apărut în politica europeană după câştigarea alegerilor în Italia de către Giorgia Meloni, desemnând domolirea radicalismelor odată ce se intră în contact cu problemele reale.
În funcţie de deznodământul alegerilor din 18 mai, şi România o va apuca pe căi diferite. O victorie a lui George Simion va însemna, cel puţin pe termen scurt, un decont plătit scump de România, poate chiar retrogradarea ţării la categoria „junk“, ceea ce înseamnă împrumuturi mult mai greu de accesat şi la dobânzi mai mari. Pe de altă parte, nici Simion nu-şi va permite să aplice ceea ce promite în campanie, adică un naţionalism economic, cu alungarea investitorilor străini şi naţionalizarea companiilor. El va trebui, indiferent de discursul ţinut în faţa alegătorilor acasă, să se ducă într-o poziţie de inferioritate la Bruxelles şi să abordeze defensiv discuţiile cu Ursula von der Leyen, preşedinta Comisiei Europene. Acest lucru, explică politologul Radu Magdin, provine din starea reală a economiei româneşti. România e o ţară a deficitelor: bugetare, comerciale, de know-how. Depindem de UE pentru a le acoperi, ceea ce nu-i va permite niciunui politician român, indiferent ce ar spune el acasă, să se ducă la Comisia Europeană şi să bată cu pumnul în masă.
Pe de altă parte, Nicuşor Dan, dacă reuşeşte răstoarne situaţia şi să devină preşedinte, va avea o abordare mult mai echilibrată şi va încerca să reformeze ţara mai lent, mai raţional, mai ales că în acest moment n-are un partid în spate.
Citiţi mai jos interviul integral acordat de consultantul politic Radu Magdin pentru News.ro:
„Simion poate, în conferinţă de presă, să spună că o să fie puternic într-o relaţie cu Von der Leyen, dar realitatea este că el intră dintr-o poziţie de defensivă în orice conversaţie cu Von der Leyen! Pentru că noi suntem o ţară a deficitelor: deficite bugetare, deficite comerciale, deficite de know-how“
Matei Udrea: Domnule Radu Magdin, la ce v-aţi gândit mai întâi, când aţi văzut duminică seara rezultatele finale ale turului I al alegerilor prezidenţiale?
Radu Magdin: O să râdeţi: normalitate! Şi spun normalitate pentru că, până la urmă, în mod fundamental, nu se schimbă opţiuni în câteva luni într-o societate! În speţă, noi ce avem în momentul de faţă? Avem un fel de rematch, un al doilea meci, o a doua partidă care este similară cu prima partidă! În prima partidă am avut un reprezentant al unei viziuni mai radicale de schimbare a societăţii cu viziune mai puţin radicală de schimbare a societăţii. Dar, oricum, două viziuni de schimbare. Atunci au fost Georgescu şi Lasconi, acum avem Simion şi cu Nicuşor Dan. Până la urmă, societatea românească simte nevoia de schimbare. În ciuda anulării alegerilor, această dorinţă fundamentală a societăţii de a vedea o schimbare, manifestată inclusiv printr-un nou preşedinte care să fie un exponent al schimbării, a rămas. Deci, de asta mi-a venit cuvântul „normalitate“. Sunt anumite cuvinte pe care noi le-am epuizat. Unul dintre cuvinte este „stabilitate“. De exemplu, exponenţii coaliţiei au spus în ultimii ani foarte mult „stabilitate“ şi în momentul de faţă au avertizat faţă de ideea de „haos“. Problema este când goleşti de conţinut un anumit cuvânt. De exemplu, noi spunem că vrem „stabilitate“, dar ceea ce s-a întâmplat în ultimii ani au fost creşteri periodice de preţuri, sentimentul de criză politică şi de alte crize în paralel. În consecinţă, degeaba spui „stabilitate“ dacă lumea percepe ceea ce tu defineşti drept „stabilitate“ ca fiind, de fapt, „instabilitate“. Deci, în momentul de faţă, lumea cu siguranţă vrea schimbare, s-a săturat de vrăjeală, cum se spune în popor, şi vrea efectiv să aibă sentimentul că încearcă cu altcineva, pentru că variantele stabile, între ghilimele, propuse până acum nu par a funcţiona. Este o sete foarte mare de schimbare şi schimbarea asta poate avea forme diferite. Una poate fi agresivă antisistem, iar una poate fi mai blajină antisistem, în cazul lui Nicuşor Dan. Dar, oricum, sunt expresii ale unei voinţe revoluţionare antisistem, de schimbare a societăţii.
Matei Udrea: E o diferenţă colosală ca număr de voturi, în primul tur, între Simion şi Nicuşor Dan. Putem spune că Simion e deja preşedinte sau că turul doi e doar o formalitate?
Radu Magdin: Nu, nu este o formalitate! Şi electoratul, în general, răspunde foarte prost la ideea de aranjament sau la ideea de formalitate. Oamenilor, pe bună dreptate, votanţilor le place să fie curtaţi! Le place atenţia, le place să aibă sentimentul că sunt băgaţi în seamă. Este normal, pentru că trăim prin alegeri un fel de festival al democraţiei. Deci, aş spune că lucrurile nu sunt 100% jucate. Emoţiile contează foarte mult în perioada următoare. Contează şi care este povestea de ansamblu care va fi dominantă în următoarele două săptămâni. Ceea ce putem spune în mod rezonabil este că da, într-adevăr, domnul Simion porneşte cu prima şansă pentru a deveni preşedintele ţării. Este atât logic, raţional să spunem acest lucru, cât şi emoţional. În momentul de faţă pare a fi un avânt mult mai puternic pentru schimbare radicală a societăţii faţă de o schimbare poate mai puţin radicală, cum este cea oferită de Nicuşor Dan.
„Simion este un energic şi Nicuşor Dan este un decent. Acum rămâne de văzut dacă energicul e şi decent şi dacă decentul este şi energic. Dacă decentul poate dovedi că este şi energic, s-ar putea să-l învingă pe cel care este energic, dar care s-ar putea să nu pară decent“
Matei Udrea: Este pentru a doua oară în şase luni când coaliţia principalelor partide nu e capabilă să-şi trimită candidatul în finală. Ce ne spune asta?
Radu Magdin: Ne spune faptul că s-a terminat cu provincialismul politicii resurselor. Partidele au avut până acum o politică foarte pragmatică, bazată pe resurse, pe negocieri, pe şmecherie. Dar până la urmă trebuie să înţelegem că acest deceniu este unul foarte turbulent, românii descoperă la rândul lor, ca şi alte societăţi liberal-democratice din Europa şi, în general, global – mă refer aici inclusiv la prietenii şi partenerii noştri americani – războaiele culturale. Societatea noastră poate fi deşirată, împărţită în funcţie de tot felul de chestiuni care ne divizează. Lucrurile nu mai sunt atât de simple ca pe vremuri, în sensul în care „eu sunt la putere, sunt un şef de partid, am bani, sunt şmecher şi pot să fac cam tot ce vreau eu“. Eu nu spun, de exemplu, că şefii de partid nu pot să fie chiar şi şmecheri, că nu au doza lor de bună-credinţă. Eu cred că există o doză de bună-credinţă la Ciolacu, la Bolojan, la Simion, la alţi lideri de partid. Spun doar că în momentul de faţă nu mai merge cu ideea de aranjament. Trebuie să ne batem, în sensul cel mai bun, în zona politică pentru fiecare vot, trebuie să dăm sentimentul oamenilor că ne interesează efectiv vocea lor şi că nu este pur şi simplu doar o simulare a democraţiei, ci că există în mod real o încercare de a face lucrurile să meargă şi să avanseze.
Matei Udrea: Cum i-aţi caracteriza pe Nicuşor Dan şi pe George Simion?
Radu Magdin: O să încerc să fiu foarte politicos cu amândoi. O să încerc să mă concentrez pe o calitate la fiecare dintre ei şi aş spune că ceea ce îl reprezintă pe Nicuşor Dan în primul rând este elementul de decenţă. Ceea ce îl reprezintă pe Simion este elementul de energie. Simion este un energic şi Nicuşor Dan este un decent. Acum rămâne de văzut dacă energicul e şi decent şi dacă decentul este şi energic. Dacă decentul poate dovedi că este şi energic, s-ar putea să-l învingă pe cel care este energic, dar care s-ar putea să nu pară decent. Până la urmă, ne dorim un preşedinte care să fie nu neapărat eleganţa întruchipată, pentru că Iohannis era un elegant, dar un elegant pe care-l durea la bască. Ceea ce înseamnă că era o eleganţă rece, detaşată de popor. Şi, din păcate, Nicuşor Dan trebuie să plătească! Şi comunicatorii politici din zona aceasta a politicii mainstream a politicii centrale, vor-nu vor, plătesc un preţ pentru faptul că sunt percepuţi ca un fel de succesori ai lui Iohannis. Pentru că în ultimii trei ani Iohannis a fost acel artizan, cel puţin constituţional, al unei mari coaliţii. Deci, până la urmă, se plăteşte un preţ din partea acestor partide pentru patronajul iohannist. Nu întâmplător Crin Antonescu nu a reuşit să intre în turul II! Chiar dacă el s-a pus oarecum la păstrare pentru 10 ani la Bruxelles, până la urmă a plătit un preţ al coaliţiei pentru ideea de blat, pentru ideea de aranjament. Pentru că, dacă acea stabilitate care a fost promisă de Ciolacu, Ciucă şi Iohannis ar fi rentat, ar fi fost o stabilitate eficientă în care oamenii credeau că principale două partide ale ţării s-au unit ca, într-adevăr, ţara să meargă mai bine şi lucrurile mergeau mai bine, atunci situaţia era alta! Dar, efectiv, lumea are sentimentul că a fost vorba doar de o împărţire a ciolanului! Şi asta este trist, pentru că eu sunt sigur că, în materie de intenţie, atât Ciucă, cât şi Ciolacu au fost – cel puţin când s-a fondat coaliţia şi în primii doi ani de coaliţie, dincolo de pomenile electorale din 2024 – nişte oameni de bună credinţă, care au încercat să facă lucrurile să meargă bine. Problema noastră este că anul 2024, sincer, a fost un dezastru! Şi, în momentul de faţă, noul preşedinte şi actualul sau viitorul premier trebuie să gestioneze o încetinire a reformelor, o îndatorare a ţării pe principiul pomenilor politice şi suntem efectiv cu spatele la perete. După alegerile prezidenţiale este foarte posibil ca, în funcţie şi de cine este preşedinte şi de primele semnale care se dau, inclusiv în ceea ce priveşte stabilitatea guvernamentală, să ne scadă cota pe agenţiile de rating şi să ajungem în zona de… Nu neapărat gunoi – nu cred că asta e traducerea cea mai exactă a „junk“ – dar într-o zonă în care cu siguranţă noi ne vom împrumuta mult mai scump! Deci noi plătim acum un preţ pentru un ciclu electoral prelungit în care s-a guvernat prost faţă de cum s-a guvernat înainte, în care ne-am îndatorat, şi va trebui să plătim, din păcate, cel puţin în următorii doi ani, pentru ceea ce s-a făcut greşit în ultimul an şi ceva.
„Dacă vine Nicuşor Dan, e posibil să avem un proces decizional care poate să nu fie la fel de rapid ca în cazul Simion, care este un tip mai energic, mai impulsiv, deci vom avea o decizie care poate va fi un pic mai înceată, mai raţională. Pe de altă parte, dacă vine Simion, va trebui să plătim, cel puţin în primele şase luni, un preţ de detox de imagine pentru viitorul preşedinte!“
Matei Udrea: Ce credeţi că se va întâmpla în plan economic, în funcţie de cele două opţiuni pe care le avem acum, ca viitor preşedinte? Ciolacu a afirmat în ziua alegerilor că România intră în incapacitate de plată dacă nu câştigă Crin Antonescu.
Radu Magdin: Eu sunt un pic diferit faţă de alţi analişti, în sensul în care, pe de o parte, încerc să mă concentrez pe aspectele aspectele pozitive ale candidaţilor şi, pe de altă parte, încerc să nu intru, la rândul meu – lucrând inclusiv o perioadă din viaţa mea ca şi consultant politic – în zona de poveşti şi de manipulări aferente de campanie, pentru că despre asta este vorba, despre spinning („spin“ desemnează, în politică şi relaţii publice, o formă de propagandă – n. red.). Nicuşor Dan va fi un preşedinte mai bun decât crede lumea, dar şi Simion va fi un preşedinte mai bun decât crede lumea! În sensul în care fiecare va livra mai mult decât cred ceilalţi, dar va şi dezamăgi parţial. Nicuşor Dan, din punctul meu de vedere, va fi un tip care va încerca să menţină echilibrul, va încerca să discute cu clasa politică, pentru că nu are pe moment un partid al său, deci nu are un interes ofensiv asupra clasei politice. Va încerca să-şi atingă obiectivele printr-o majoritate actuală sau viitoare, ceea ce înseamnă că el va fi un negociator. Nu va putea să facă schimbări revoluţionare, pentru că nu are, dincolo de legitimitate sa politică, alte pârghii de putere. Deci el trebuie să convingă şi trebuie să folosească, folosind o majoritate a influenţatorilor sociopolitici, economici ai ţării, să stimuleze reforme şi schimbarea societăţii în bine. Pe de altă parte, în ceea ce-l priveşte pe Simion, în ciuda aparentei ştampilări a lui ca un candidat pro-Rusia, eu am dubii serioase că un lider român poate fi cu adevărat pro-rus! Pentru că noi suntem latini şi avem o anumită istorie cu Rusia. Eu cred că el va trece printr-un proces de normalizare, ceea ce noi numim în plan european „melonizare“. Pentru că şi în cazul Meloni, în Italia, s-a vorbit de iadul pe pământ, în cazul în care vine, dar după aceea ea a fost un lider foarte pragmatic, care şi-a ales bătăliile. Până la urmă, trebuie să înţelegem că orice facem, există un preţ. Dacă vine Nicuşor Dan, e posibil să avem un proces decizional care poate să nu fie la fel de rapid ca în cazul Simion, care este un tip mai energic, mai impulsiv, deci vom avea o decizie care poate va fi un pic mai înceată, mai raţională. Pe de altă parte, dacă vine Simion, va trebui să plătim, cel puţin în primele şase luni, un preţ de detox de imagine pentru viitorul preşedinte! Ce înseamnă, de fapt, Simion? Înseamnă cineva care are interdicţie în Moldova şi Ucraina. Deci, o parte din bilele albe ale statului român vor fi folosite ca să fim siguri că vom curăţa imaginea viitorului preşedinte, în cazul în care iese el. Şi, pe de altă parte, dincolo de relaţia sa cu MAGA, destinul nostru economic e prioritar legat de Bruxelles. Ceea ce înseamnă că el poate, în conferinţă de presă, să spună că o să fie puternic într-o relaţie cu Von der Leyen, dar realitatea este că el intră dintr-o poziţie de defensivă în orice conversaţie cu Von der Leyen! Pentru că noi suntem o ţară a deficitelor: deficite bugetare, deficite comerciale, deficite de know-how. Îmi pare rău că trebuie să spun asta! Deci, până la urmă, orice viitor preşedinte al României, din păcate, intră parţial în defensivă în relaţia cu Comisia Europeană. Şi cred că este o obligaţie morală a viitorului preşedinte al României să facă o anchetă şi să o închidem odată, de o manieră sau alta, la scară istorică, cu privire la ceea ce s-a întâmplat în decembrie. Avem o datorie morală faţă de cetăţenii României, pentru că nu e normal ca o societate să se afunde în teorii ale conspiraţiei legate de sistem sau legate de politică sau geopolitică şi ca acest lucru să continue. Trebuie să ştim ceea ce s-a întâmplat, ce contribuţie externă, ce contribuţie internă a existat la alegerile trecute şi trebuie să închidem acest subiect. Numai aşa, cu o istorie curată şi cu nişte priorităţi de viitor, putem să ne recuperăm imaginea, influenţa şi să atragem mai multe investiţii pe viitor în România.
Matei Udrea: Suntem la o răspântie, ca naţiune. Cum vedeţi reconfigurarea politicii interne şi externe în funcţie de rezultatele din 18 mai? Ne putem aştepta la dispariţia unor partide mainstream? Sau, de exemplu, ca PSD-ul să se rupă? Partea radical-antieuropeană să meargă spre AUR şi o altă parte, să spunem mai pro-europeană, să meargă spre o social-democraţie veritabilă. Să se separe apele şi acolo, cu alte cuvinte.
Radu Magdin: Nu cred că PSD-ul se rupe! Au mai încercat alţii, anterior, să rupă PSD, dar nu cred că este cazul. Ceea ce însă se va întâmpla foarte probabil în perioada următoare, indiferent dacă Simion iese sau nu preşedintele ţării: până în 2028, fără aducerea la guvernare a AUR, acesta va deveni principalul partid al ţării! Adică singura variantă în care AUR nu devine până în 2028 viitorul partid al ţării este ca AUR să fie adus la guvernare! Şi atunci, eventual, dezamăgind parţial, AUR să nu ia locul PSD-ului ca principal partid. Dacă AUR rămâne în opoziţie, este o traiectorie istorică naturală ca AUR să devină principalul partid al ţării până în 2028! Şi să devină, posibil, un fel de PiS polonez de România, un partid conservator, dur ideologic, cu instinct poate nu neapărat la fel ca PiS, care are mai degrabă aspecte social-democrate economic. AUR este mai degrabă libertarian şi n-are probleme să taie, pentru că ei nu au încă clienţi politici pe care să-i bage în administraţie. Deci AUR n-are o problemă, de exemplu, cu anumite reforme legate de tăierea cheltuielilor statului. Deci cred eu că AUR, ca principal partid al ţării, ca tendinţă macro, e bine să-l punem încă de pe acum pe radarul cetăţenilor României. Este ceva aproape inevitabil.
„Am mari dubii că domnul Călin Georgescu va lua o funcţie în statul român!“
Matei Udrea: Vă aşteptaţi, în cazul în care Simion iese preşedinte, la o coaliţie PSD-AUR?
Radu Magdin: Se poate, dar cu alt lider PSD! Urmează o cuţităreală în BPN-ul PSD (Biroul Politic Naţional – n. red.), având în vedere pierderea alegerilor de către Crin Antonescu, şi nu-l mai văd mult timp rezistând pe premierul Ciolacu, atât ca lider de partid, cât şi ca premier.
Matei Udrea: Vedeţi această coaliţie care, practic, ar avea pe mână tot, adică şi preşedintele, şi Parlamentul, să pună în aplicare promisiunile făcute în campania electorală? Locuinţe ieftine, naţionalizarea intreprinderilor, redeschiderea unor fabrici…
Radu Magdin: Statul român nu îşi poate permite un naţionalism economic! Îşi poate permite, şi e bine dacă face, un patriotism economic inteligent, atât în materie de stimulare la export a companiilor româneşti, cât şi de atragere adiţional de capacitate manufacturieră în România. Deci, nu e rău patriotismul economic pentru România, iar alte state europene l-au făcut într-o manieră foarte inteligentă. E o diferenţă între patrotism şi naţionalism. Patriotismul este bun, e cu cap şi înseamnă că ne ridicăm! Şi este interesul nostru să ne ridicăm. Însă un sistem în care noi demonizăm capitalul extern până să-l creştem foarte mult pe al nostru este o prostie! Pentru că, până la urmă, interesul nostru e să avem bani. Bani suficienţi din surse naţionale nu sunt! Deci ceea ce înseamnă că noi, ca să trăim în continuare bine, trebuie să avem o combinaţie de bani de la noi, banii capitaliştilor noştri, cum ar veni, şi bani străini, de la investitorii străini! E chiar atât de simplu! Ideea că pur şi simplu le spun la străini „Plecaţi de aici, că noi ne descurcăm!“ este o glumă! Şi inclusiv un preşedinte Simion cu siguranţă este conştient acest lucru, dincolo de discursul de campanie.
Matei Udrea: Să fie următorul guvern PSD-AUR cu premier Călin Georgescu, aşa cum promite acum George Simion?
Radu Magdin: Am mari dubii că domnul Călin Georgescu va lua o funcţie în statul român! Cred că acest domn este văzut de mare parte din sistemul politic ca un pericol în mod real, pentru că vehiculează anumite idei care, sincer, nu au legătură cu realitatea economică sau politică a Secolului XXI!
Matei Udrea: Vă mulţumesc foarte mult!
Radu Magdin: Eu vă mulţumesc!