Dénes Baracs a absolvit Liceul Maghiar din București în 1953; între 1953 și 1958, a studiat jurnalismul la Facultatea de Științe Umaniste a Universităţii ELTE, iar în 1961 a absolvit și departamentul de limbă şi literatură maghiară al universității.
Și-a început cariera jurnalistică la ziarul „Néplap” (Ziarul poporului) din judeţul Szolnok în 1958, iar în 1960 a devenit membru al redacției de politică externă a MTI, devenind ulterior redactor-editor principal, respectiv prim-redactor-șef adjunct. Ulterior a fost coorodnatorul rubricii „Panorama”, până la sfârșitul anului 2012. Între 1969 și 1974 a fost corespondent pentru MTI la Beijing, între 1976 și 1981 la Paris, între 1988 și 1992 la Bruxelles și între 1992 și 1998, la București. Între 1985 și 1988 a fost editor al revistei „Interpress”.
Este autorul a zeci de cărți, principalele sale lucrări fiind: Ochelarii de la Peking (1973), Portugalia cu garoafe (1974), În spatele zidului: China (1975), Să înflorească o floare! (1980), Mitterrand – Schimbări în Franța (1981), Nu am relatat din Paris (1983), Învață din nou China! (1984), Închiriere partajată în Paris (1986), Deng Xiaoping (1987), Cizme pe ecran (1990), Nume de cântece (1998).
În semn de recunoaștere a muncii sale, a fost distins cu Premiul Memorial „Ferenc Rózsa”, în 1986, Premiul „Lajos Magyar”, în 1988 și Premiul Pulitzer, în 1996. În 2006 a primit Premiul „Stiloul de Aur” pentru întreaga carieră, acordat de Asociația Națională a Jurnaliștilor Maghiari.
