Actriţa Kathleen Turner, prezentă la Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu cu spectacolul „Ascultă-mă” de Gertrude Stein, în regia lui David Kaplan, a mărturisit cu vocea-i guturală, inconfundabilă, că cel mai mult îi place la teatru momentul când păşeşte pe scenă, atunci se „simte acasă”, „mai bine decât la momentul aplauzelor”. Are şi o tehnică specială de a se linişti înainte de începerea unui spectacol: cască. Actriţa americană a explicat că o ajută să-şi oxigeneze actrivitatea creierului. În dialogul cu criticul şi profesorul Octavian Saiu, Turner a dezvăluit câteva dintre poveştile care o leagă de Hollywood, de Broadway, de Michael Douglas. Pentru ea, „filmul este ceva foarte detaşat. Timp de şase luni sau mai mult până este editat, până se intervine pentru sunet, tot montajul, promovarea…. până cand e gata, eu sunt în altă parte. Nu pot să simt la fel ca atunci când joc un rol de scenă. E ceva de domeniul amintirilor. Nu este la fel de satisfăcător”.
„Momentul în care fac primul pas pe scenă chiar înainte de intrare şi încep să casc”, a dezvăluit actriţa despre ce o bucură cel mai mult. „La început, am crezut că am nevoie de oxigen. După care, am citit o cercetare ştiinţifică din care am aflat că căscatul linişteşte activitatea cerebrală. Pentru mine, când intru pe scenă simt că mă liniştesc, sunt acasă, aparţin acestui spaţiu, mă simt bine. Mă simt mai bine decât la momentul aplauzelor”.
Nu ştie dacă a hotărât să se facă actriţă, dar „pur şi simplu urma să fac parte dintr-o poveste extraordinară”, a explicat ea „decizia” de a face actorie.
Vedetă emblematică a marilor ecrane, Kathleen Turner a fost apreciată de critici pentru rolurile sale în filme precum „Body Heat” (Dorinţa), „Romancing The Stone” (Idilă pentru o piatră preţioasă), „Prizzi’s Honor” (Onoarea familiei Prizzi), „Peggy Sue Got Married” (Peggy Sue se mărită) şi „War of the Roses” (Războiul familiei Rose). La acestea, se mai adaugă roluri în: „The Man with Two Brains” (Omul cu două creiere), „Jewel of the Nile„ (Giuvaerul Nilului), „The Accidental Tourist” (Turist întâmplător), „V.I. Warshawski, Serial Mom” (Mama ucigaşă) al lui John Waters, „Naked in New York” (Viaţa la New York), „Moonlight and Valentino” (Bărbatul de acasă), „The Real Blonde” (O blondă adevărată) şi „The Virgin Suicides” (Sinuciderea fecioarelor) al Sofiei Coppola. Kathleen Turner a jucat pe Broadway în „Cat On a Hot Tin Roof” (Pisica pe acoperişul fierbinte), „Indiscretions”, „The Graduate” şi „Who’s Afraid of Virginia Woolf” (Cui i-e frică de Virginia Woolf). De asemenea, este regizoare şi activistă – în special pentru sănătatea femeilor – şi consideră că este o onoare susţină masterclass-uri.
Kathleen Turner a povestit la Sibiu cum a ajuns să joace în spectacolul „Ascultă-mă”.
„Cuvintele din piesă sunt scrise chiar de Gertrude Stein şi din tot ce am citit despre ea, am aflat că la Paris în anii 1930 adunase un salon cu o mulţime de oameni remarcabili: Picasso, Dora Marr, Matisse, Hemingway, toţi aceşti artişti avangardişti extraordinari ai acelor vremuri. Şi eu cred că a vrut să găsească o cale de a transpune în cuvinte, pe hârtie, fluxul care ieşea din picturile impresioniste. Limbajul este foarte repetitiv, dezarticulat, nu e uşor de memorat, credeţi-mă. Însă, David Kaplan, regizorul, are o minte o extraordinară şi mi-am pus toată încrederea în el. Iar acesta este un element esenţial. El s-a gândit la picturile lui Picasso şi Matisse legate de santimbanci, de aceşti artişti de stradă care erau foarte săraci, care practic cerşeau prin momentele lor artistice. Şi această parte a Parisului, a istoriei, a fost reprezentată prin cai. Se spune că nu trebuie să urci pe scenă cu animale şi cu copii. Ei bine, poţi cu cai dacă ai bucăţele de zahăr în mână. Spectacolul lui nu este chiar finalizat, urmează să fie dezvoltat şi mai mult şi poate că la anu să venim cu un spectacol finalizat”, a declarat ea publicului care a răspuns cu aplauze.
„Am fost dezamăgită ieri (vineri, n.r.) când am fost alungaţi de ploaie. Nu am putut să riscăm pentru cai. Ar fi fost alunecos pentru ei, i-am fi pus în pericol”, a explicat Turner întreruperea celei de-a doua reprezentaţii a spectacolului de la Echitaţie CSM Sibiu.
Despre one-woman show-ul „Finding My Voice” pe care l-a creat în 2017, ea a explicat că a fost „o provocare”.
„Am creat un spectacol de cabaret. Eu nu am cântat niciodată, nu sunt o cântăreaţă, cânt bine dar nu am făcut asta profesional. În principiu, pentru că nu-mi plac musical-urile. De ce se opresc din vorbit şi încep să cânte? Mi s-a părut o altă provocare. Sunt actriţă profesionistă de la 22 de ani, cu asta mi-am câştigat existenţa. Vine un moment când nu mai vreau să mă mai repet, vreau să explorez noi orizonturi, şi atunci crearea acestui spectaco, în care să cânt şi să spun poveşti, mi s-a părut o provocare interesantă şi am creat un spectacol care mi-a plăcut şi mie şi muzicienilor. Problema este că l-am scris înainte de Trump. Şi în al doilea act atmosfera este foarte pozitivă, plină de speranţă, vorbeşte despre oameni buni şi nu pot să joc asta acum. Fie rescriu actul doi până îşi revin oamenii în simţiri”.
Moment definitoriu în cariera sa, în istoria spectacolului şi a teatrului contemporan, rolul Martha din „Cui i-e frică de Virginia Wolf?” s-a vrut „o experienţă interesantă”. „Avem 20 de ani, eram în facultate şi am zis: Când o să am 50 de ani o să fiu Martha pe Broadway. Ce aroganţă! Dar când am împlinit 49 de ani mi-am zis că e timpul să pornesc la treabă. Aşadar am lucrat cu producătorul Edward Albee. El permitea doar câte unei actriţe să facă acest rol. I-am zis că vreau să citesc rolul Marthei şi am creat o distribuţie, cu Anthony Page, cu care mai lucrasem. A mers foarte bine. Deci, când am împlinit 50 de ani, am fost Martha. Pentru mine este esenţial să găsesc umorul în orice situaţie. În Virginia Wolf este foarte mult umor. Îmi doresc ca publicul să plece câştigând ceva, nu simţind că i s-a luat ceva. Am vrut să ofer o experienţă interesantă”.
Despre Michael Douglas, cu care a vorbit la telefon vineri şi care i-a fost partener în filmele atât de cunoscute în România, actriţa a spus că el nu joacă pe scenă după o experienţă eşuată la începutul carierei. „El nu înţelege de ce fac asta, care e motivaţia mea, de ce îmi asum riscuri”. „I-am spus că sunt în România, la Sibiu, la Festivalul de Teatru. Şi el mi-a răspuns: ‘Nu vreau să ştiu mai multe’”.
Turner, care a fost diagnosticată cu o boală degenerativă, se dedică şi persoanelor vulnerabile. De peste 40 de ani, Kathleen Turner este activistă. Ea face parte din consiliile asociaţiilor de caritate pentru cei care protejează drepturile religiilor. „Îmi place să mă implic în comunităţi. Sunt în trei consilii ale unor asociaţii prin care oferim hrană pentru 21.000 de bătrâni în fiecare zi. La un moment dat, am livrat mâncare chiar eu. Cred că e esenţial să mergem în casele lor. Ştiţi cât de dificil şi periculos a fost în pandemie, dar îi sunam, le trimiteam pachete. Când făceam şi eu livrări, am fost într-o zonă din Broadway, unde locuiau artişti, coregrafi pensionaţi. Dar ei nu puteau să se mai deplaseze şi am fost la o doamnă care avea postere din toate spectacolele în care jucase. I-am spus să-mi povestească. La un moment dat, ea mi-a spus: ‘Ai o voce atât de extraordinară! te-ai gândit să te faci actriţă?’. A fost foarte draguţă!”.
La Sibiu, conferinţa s-a încheiat cu multe aplauze, tort şi un buchet de flori pentru Kathleen Turner, mai ales că tocmai a împlinit 71 de ani, în 19 iunie.
