Filosoful Gabriel Liiceanu îi îndeamnă pe oameni să iasă la vot, pentru că ”e totul de făcut”, avertizând că o amânare a unei prezenţe masive la alegerile prezidenţiale din mai înseamnă să mutăm responsabilitatea, povara pe umerii copiilor şi nepoţilor noştri. El afirmă că, dacă-ţi pui ia pe tine, nu înseamnă că eşti patriot. ”Patriotismul n-are nimic comun cu gesticulaţia, ci cu faptul că trebuie să-ţi pese de ţara asta”, declară filosoful, care face ş o evaluare a principalilor candidaţi la alegerile prezidenţiale.
„Până acum se spunea că avem clasa politică pe care o merităm. Nu, nici vorbă, clasa politică pe care o avem este mult mai rea decât poporul pe care îl guvernează. (…) E totul de făcut şi nu de amânat. E de ieşit la vot”, declară Gabriel Liiceanu, invitat la Rock Fm.
El consideră că oamenii ar trebui să fie atenţi, electorii, votanţii, la ce anume au făcut pentru România cei care acum se propun drept candidaţi la preşedinţie.
În opina sa, sunt trei feluri de candidaţi care se propun.
”Unii nu au ce propune, pentru că nu au niciun proiect şi pentru că au avut şi au făcut lucruri pentru România groaznice, catastrofale. Faptul de a avea impudoarea să se prezinte din nou să-şi ofere serviciile acestei ţări pe care au avariat-o la vremea în care au avut puterea politică e o formă de cinism şi de impudoare. Nu poţi, aşa cum au făcut Crin Antonescu şi Ponta, după ce au omorât polii politici ai societăţii şi au făcut o monstruoasă coaliţie de tipul PSD-PNL, nu poţi ca după ce ai construit acest model politic complet negativ pentru România, să te prezinţi zglobiu la rampă. Ai făcut lucruri teribile, negative, care te scot din discuţie total. Cum să vă spun? Îmi place să folosesc această metaforă. România are nevoie acuma de mâncare proaspătă politică, nu de conserve. Or, Ponta şi Antonescu sunt conserve politice. Ei ne oferă o mâncare care a stat acolo 10-20 de ani, în conserva lor politică şi ne-o scot acuma să ne ospătăm cu ea. Deci ar fi o calamitate ca aceşti oameni să reapară cu capitalul lor negativ pe scena politică”, spune filosoful.
A doua categorie este cea a ”oamenilor care n-au nimic de oferit, pentru că n-au făcut nimic pentru România niciodată”.
”Nu are ce oferi României un candidat ca preşedintele AUR, pentru că experienţa lui de viaţă se reduce la forme de hobby violent, de genul galeriilor de fotbal, la un CV extrem de neclar, de dubios, mergând până la acuzaţii documentate, prin pierderea proceselor şi întâlniri cu agenţi ruşi”, notează Gabriel Liiceanu, referindu-se la ”oameni care vor să ne ofere un patriotism în forma costumelor cu ii populare”.
”Dacă-ţi pui ia pe tine nu înseamnă că eşti patriot. Patriotismul n-are nimic comun cu gesticulaţia, ci cu faptul că trebuie să-ţi pese de ţara asta. Mă gândeam dacă doamna Oana Gheorghiu şi doamna Carmen Uscatu, care au pus pe picioare un spital pentru copii pe care statul nu l-a construit, care au strâns, prin tenacitatea lor, prin dăruirea lor, 100 de milioane de euro ca să pună pe picioare ceva formidabil, dacă una dintre ele ar fi candidat, aş fi ales-o cu o mie de mâini. Dar altminteri, ce să aleg? Un om care a dovedit că a făcut ceva pentru România ca primar al unui orăşel şi care crede că poate înlocui prin entuziasm totul şi printr-un comportament kitsch, nu mă convinge chestia asta”, declară el.
Despre Nicuşor Dan spune că ”poate să fie o speranţă că ar putea să îşi extindă competenţele de la nivelul Capitalei la nivelul unei ţări, dacă ştie să-şi aleagă cu adevărat consilierii”.
”Problema este că suntem într-un punct în care ne aflăm cu spatele la zid. E totul de făcut şi nu de amânat. E de ieşit la vot. E totul de făcut. Ieşitul la vot e de făcut, pentru că în felul ăsta creşte masa care poate să dea o imagine mult mai elocventă despre comunitatea care îşi alege viitorii conducători. Dacă aleg o mână de oameni, 30% e una. Dacă aleg 80%, e cu totul altceva. Şi trebuie să spui că îţi pasă, că nu îţi e indiferent ce se întâmplă cu tine în continuare, pentru că aşa vom amâna la nesfârşit. În felul ăsta vom tăvăli, vom rostogoli problema aşezării noastre pe un drum convenabil şi nu pe ultimul din UE. Lăsăm povara şi speranţa pe umerii nepoţilor noştri”, subliniază Gabriel Liiceanu.
