O astfel de supremație aeriană este ceva ce armata rusă nu a reușit să obțină în Ucraina în trei ani și jumătate de ostilități, potrivit analiștilor militari și experților intervievați de The Wall Street Journal (WSJ).
La început, Israelul a efectuat atacuri aeriene împotriva Iranului folosind avioane de luptă F-35 modificate de generația a cincea.
Apoi, cu cea mai mare parte a apărării aeriene iraniene suprimate, avioanele de război mai vechi, cum ar fi F-15 și F-16, au intrat în luptă. Armata a început, de asemenea, să lanseze bombe planante ghidate JDAM și SPICE, care sunt semnificativ mai ieftine în comparație cu rachetele. Pe 15 iunie, a treia zi de război, Israelul și-a folosit supremația aeriană pentru a susține că zeci de lansatoare sol-aer au fost distruse în Iran.
Experții militari și analiștii citează lipsa supremației aeriene ca fiind unul dintre motivele pentru care trupele ruse din Ucraina sunt „împotmolite într-un război de tranșee istovitor”.
Potrivit lui David Deptula, decanul Institutului American Mitchell pentru Studii Aerospațiale, ambele războaie arată „importanța fundamentală” a supremației aeriene pentru atingerea obiectivelor militare. „În cazul unui război între Rusia și Ucraina, puteți vedea ce se întâmplă atunci când niciuna dintre părți nu poate obține supremația aeriană: un impas și o tranziție către un război de uzură. În cazul unui război între Israel și Iran, acest lucru le oferă capacitatea de a lovi nestingherit acolo unde au superioritate aeriană asupra anumitor zone ale Iranului”, spune Deptula.
Israelul, atunci când și-a planificat campania împotriva Iranului, „a învățat cu siguranță lecții din eșecurile rusești”, scrie WSJ.
Dar cel mai evident dintre ele, potrivit interlocutorilor ziarului, este că Forțele Aeriene Israeliene sunt inițial mai eficiente decât cele rusești, iar apărarea aeriană a Ucrainei este mult mai bună decât cea a Iranului.
Iranul, la fel ca Ucraina în 2022, nu are avioane de luptă capabile să reziste unei bătălii aeriene cu un inamic precum Israelul, scrie WSJ. Dar, spre deosebire de Ucraina, Iranul nu a reușit să organizeze apărarea aeriană terestră într-un mod care să îngreuneze operarea avioanelor inamice deasupra teritoriului său.
WSJ numește acest lucru rezultatul unei „greșeli de calcul politic fatale”: timp de decenii, Teheranul a investit insuficient în apărarea aeriană și s-a bazat pe puterea de foc de descurajare a forțelor sale de rachete, precum și pe „proxy-uri” regionali – grupuri militante care operează în afara țării.
Cu toate acestea, principala componentă a acestei descurajări, Hezbollah din Liban, a fost decapitată de Israel și apoi izolată fizic de Iran de căderea regimului Assad în Siria. Bombardamentele israeliene ulterioare asupra instalațiilor de apărare aeriană siriene au format o „autostradă” pe care avioanele israeliene o pot folosi nestingherită în drumul lor spre Iran, notează WSJ.
La fel de important pentru succesul forțelor israeliene a fost elementul surpriză.
Spre deosebire de Ucraina, care în 2022 a primit un avertisment de la serviciile secrete americane cu privire la o invazie rusă iminentă, Iranul a fost luat prin surprindere. Ca urmare, comandamentul militar ucrainean a dispersat și a ascuns unele dintre sistemele sale mobile de apărare aeriană, iar avioanele rusești au încetat să mai opereze în spatele liniei frontului după ce mai multe dintre ele au fost doborâte deasupra teritoriului controlat de Ucraina. Această aliniere este încă păstrată.
În plus, forțele speciale israeliene s-au infiltrat pe ascuns în Iran și au distrus apărarea aeriană iraniană cheie cu drone cu rază scurtă de acțiune chiar la începutul campaniei.
În același timp, Israelul a reușit să ucidă cea mai mare parte a conducerii militare a Iranului – o altă operațiune posibilă datorită „muncii excelente de spionaj”, scrie WSJ.
„Practic, ceea ce a făcut Israelul cu Iranul este ceea ce Rusia a vrut să facă cu Ucraina: au crezut că pot realiza un fel de operațiune sub acoperire, să se infiltreze și să decapiteze regimul ucrainean”, spune analistul geopolitic israelian Michael Horowitz.
Dar se dovedește că societatea ucraineană este rezistentă, iar în Iran, „regimul este atât de nepopular încât este ușor să găsești oameni acolo care să fie de acord să lucreze cu Israelul”, notează el.
