România riscă să piardă în continuare fonduri europene destinate alimentaţiei elevilor, în timp ce mii de copii ajung seara la culcare fără să fi mâncat, a declarat Luciana Antoci, consilier pentru educaţie în Cancelaria Prim-ministrului, în cadrul emisiunii Viitor pentru România, de la Prima News.
Potrivit acesteia, vechiul program „Laptele şi cornul”, devenit între timp Programul pentru Şcoli al României, funcţionează după reguli stabilite în urmă cu aproximativ 25 de ani, deşi realităţile din sistemul educaţional s-au schimbat radical.
Fonduri europene necheltuite, copii fără hrană
Luciana Antoci a atras atenţia că, doar pentru anul financiar 2025, România nu a reuşit să absoarbă aproximativ jumătate din fondurile europene destinate acestui program. Procedurile complicate de achiziţie şi lipsa operatorilor economici în anumite judeţe fac ca laptele, produsele de panificaţie şi fructele să nu ajungă în multe şcoli din ţară.
„Riscăm să nu absorbim toate fondurile europene şi să trimitem în continuare copii la culcare seara poate nemâncaţi”, a avertizat consilierul guvernamental, subliniind că banii neutilizaţi sunt redistribuiţi către alte state membre ale Uniunii Europene.
În acest context, Guvernul a iniţiat demersuri pentru modificarea legislaţiei europene şi simplificarea procedurilor de achiziţie, astfel încât fondurile să poată fi utilizate mai eficient în perioada financiară 2028-2034. Totodată, autorităţile pregătesc modificări legislative şi în România, pentru ca resursele să fie direcţionate cu prioritate către copiii aflaţi în situaţii de vulnerabilitate.
Masa caldă, una dintre cele mai eficiente măsuri împotriva abandonului şcolar
Luciana Antoci consideră că programul „Masa caldă” reprezintă una dintre cele mai eficiente politici publice pentru reducerea abandonului şcolar.
Ea a explicat că în şcolile unde programul funcţionează de mai mulţi ani s-a observat o diminuare semnificativă, iar în unele cazuri chiar dispariţia abandonului şcolar. Elevii vin iniţial pentru hrană, însă rămân implicaţi în activităţile educaţionale, recuperează materia şi îşi recapătă motivaţia pentru învăţare.
În opinia sa, astfel de programe trebuie să fie asumate ca politici naţionale, cu finanţare predictibilă şi responsabilităţi clare pentru autorităţile locale şi directorii de şcoli, pentru a produce efecte pe termen lung.
Sprijinul social nu este suficient fără educaţie şi cultură a muncii
Un alt subiect abordat în emisiune a vizat dificultăţile elevilor din mediul rural. Luciana Antoci a explicat că multe familii nu îşi permit costurile transportului sau cazării copiilor care trebuie să urmeze liceul în oraş, iar acest lucru contribuie la abandonul şcolar.
Dincolo de problemele materiale, oficialul a vorbit şi despre un fenomen mai profund, pe care îl consideră îngrijorător: dependenţa de sprijinul social transmisă din generaţie în generaţie.
„În mediul rural avem un fenomen transgeneraţional al subzistenţei prin sprijin social”, a spus aceasta, adăugând că România are un procent foarte ridicat de tineri care nici nu învaţă, nici nu lucrează şi nici nu urmează cursuri de formare profesională.
Mesajul său a fost unul direct: sprijinul financiar, fără investiţie în educaţie şi fără dezvoltarea unei culturi a muncii, nu poate schimba viitorul acestor comunităţi.
„Nu avem în România o cultură a muncii”, a afirmat Luciana Antoci, arătând că doar aproximativ 2% dintre studenţii români lucrează în timpul facultăţii, comparativ cu procente mult mai ridicate în alte state europene.
În încheiere, consilierul pentru educaţie a susţinut că reducerea abandonului şcolar trebuie construită printr-un pachet de măsuri: hrană pentru copiii vulnerabili, orientare şcolară şi profesională, implicarea comunităţii şi politici publice care să ofere fiecărui copil şansa de a-şi descoperi potenţialul şi de a-şi construi un viitor prin educaţie.
