Autocratul belarus Alexander Lukaşenko a declarat că nu are „niciun regret” că a permis Rusiei să folosească ţara sa pentru a invada Ucraina, pe fondul criticilor legate de „simulacrul” de scrutin prezidenţial care îi va prelungi cei 31 de ani de regim autoritar, relatează Reuters.
Ministrul german de externe, Annalena Baerbock, a declarat, duminică, că a fost o „zi amară pentru toţi cei care tânjesc după libertate şi democraţie”, referindu-se la alegerile din Belarus.
„Poporul din Belarus nu a avut de ales. În loc de alegeri libere şi corecte şi de o viaţă fără frică şi arbitrar, ei se confruntă zilnic cu opresiune, represiune şi încălcări ale drepturilor omului”, a declarat ea.
Şefa diplomaţiei UE, Kaja Kallas, a declarat la rândul său că „simulacrul de alegeri” de duminică nu a fost „nici liber, nici corect” şi că UE va menţine sancţiunile împotriva regimului.
Lukaşenko, în vârstă de 70 de ani, este la putere din 1994.
După alegerile din august 2020, el a lansat o represiune brutală ca răspuns la cele mai ample proteste antiguvernamentale din istoria Belarusului. Izolarea sa internaţională s-a adâncit în 2022, când a făcut din ţara sa o rampă de lansare a invaziei Rusiei în Ucraina.
Duminică, Lukaşenko a declarat că „nu regretă” că i-a permis „fratelui său mai mare” Putin să folosească Belarusul pentru a invada Ucraina. „Nu regret nimic”, a spus el ca răspuns la o întrebare din partea AFP, în timpul unei conferinţe de presă cu presa internaţională care a durat peste patru ore.
El a refuzat să spună dacă aceasta este ultima sa candidatură, adăugând însă că „nu este pe moarte” şi că nu are un succesor anume în minte. Pe fondul zvonurilor privind o succesiune familială, Lukaşenko a negat că vreunul dintre cei trei fii ai săi ar dori să îi ia locul.
Autocratul a declarat că ar putea exista „viitori preşedinţi” printre actualii guvernatori regionali sau membri ai guvernului sau ai parlamentului, dar nu şi o femeie, făcând această afirmaţie într-o manieră misogină caracteristică. „Sunt total împotriva ideii ca o femeie să facă acest lucru. O femeie nu poate fi un dictator, dar avem destul de mulţi bărbaţi care ar putea fi lideri”, a spus el.
De asemenea, el a negat că recenta eliberare a prizonierilor politici a fost motivată de o încercare de a construi punţi cu Occidentul.
Peste 250 de prizonieri politici au fost eliberaţi din iulie anul trecut, deşi 1 250 sunt încă în închisoare. Unii analişti consideră că aceasta este o încercare de apropiere de Occident, deoarece Lukaşenko doreşte să nu fie lăsat pe dinafară de orice destindere care ar putea rezulta dintr-un acord de pace între Rusia şi Ucraina.
Dar Lukaşenko a respins această interpretare, spunând: „Nu îmi pasă deloc de Occident”.
Unii dintre oponenţii săi politici, a spus el, au „ales” închisoarea sau exilul. Întrebat despre una dintre cele mai proeminente figuri ale opoziţiei din Belarus, Maria Kolesnikova, aflată în închisoare, Lukaşenko a declarat că aceasta este „bine” şi că a intervenit personal pentru a obţine o vizită din partea tatălui ei anul trecut. Kolesnikova, unul dintre liderii campaniei 2020 pentru înlăturarea lui Lukaşenko, se află în închisoare din septembrie 2020. Deţinută în izolare strictă, i s-au refuzat mult timp vizitele familiei sau ale avocaţilor, până când tatălui său i s-a permis să o viziteze în închisoare în noiembrie anul trecut.
Se crede că până la o jumătate de milion de belaruşi şi-au părăsit ţara natală după represiunea brutală din 2020, cele mai mari comunităţi de exilaţi fiind în Lituania şi Polonia.
Politico notează că Alexander Lukaşenko a câştigat duminică alegerile prezidenţiale „simulate” cu 87,6% din voturi, potrivit unui sondaj oficial la ieşirea de la urne, obţinând al şaptelea mandat la conducerea ţării.
Patru candidaţi ai opoziţiei au apărut pe buletinul de vot – dar toţi au fost loiali lui Lukaşenko.
„Nu există alternativă la Alexander Lukaşenko ca lider al ţării noastre”, a declarat pentru BBC unul dintre candidaţii teoretici, liderul Partidului Comunist, Serghei Syrankov, înainte de vot. „Aşadar, participăm la alegeri cu echipa preşedintelui”.
