În cadrul programului Apollo, șase steaguri americane au fost amplasate pe suprafața lunară, primul dintre acestea fiind instalat de Neil Armstrong și Buzz Aldrin în iulie 1969.
Amplasarea steagurilor a avut o semnificație pur simbolică, fără pretenții teritoriale, respectând astfel prevederile Tratatului ONU privind Spațiul Extraatmosferic.
Pentru a depăși absența atmosferei lunare, inginerii NASA au dezvoltat un sistem special de catarg cu o bară orizontală care permitea desfășurarea steagului. Cu toate acestea, fixarea în solul lunar compact s-a dovedit problematică, după cum a remarcat chiar Buzz Aldrin.
Mediul lunar ostil a exercitat efecte severe asupra acestor artefacte istorice. Expunerea prelungită la radiații solare intense și variațiile extreme de temperatură au provocat, cel mai probabil, un proces de degradare cunoscut drept deteriorare solară a materialului textil.
Acest fenomen implică decolorarea și fragilizarea nailonului din care erau confecționate steagurile. În plus, impactul constant cu micrometeoriți și lipsa protecției atmosferice au contribuit la deteriorarea lor progresivă, scrie incredibilia.ro.
Potrivit specialiștilor în vexilologie, precum Anne Platoff, dincolo de starea lor fizică actuală, steagurile americane de pe Lună păstrează o profundă semnificație simbolică.
Acestea reprezintă nu doar realizările programului spațial american, ci și aspirația universală a umanității de a explora necunoscutul. Autenticitatea misiunilor Apollo este susținută de multiple dovezi științifice și tehnice, respingând teoriile alternative care au apărut de-a lungul timpului.
În ciuda deteriorării inevitabile, prezența acestor steaguri pe suprafața lunară continuă să simbolizeze unul dintre cele mai importante momente din istoria explorării spațiale, marcând prima prezență umană pe un alt corp ceresc.
