De asemenea, Uniunea Europeană pune la dispoziția celor 27 de state membre împrumuturi de apărare în valoare de 163 de miliarde de dolari. Din două motive împrumuturile nu vor acoperi achizițiile de la producătorii militari din SUA.
În primul rând UE dorește să-și consolideze baza de producție de apărare.
În al doilea rând, se teme că președintele Donald Trump ar putea, ca răspuns la o nemulțumire viitoare, să suspende exporturi militare esențiale pentru menținerea echipamentului american în arsenalele europene. Portugalia și-a suspendat planurile de a cumpăra avioane de luptă americane F-35 parțial din acest motiv, deși principalul motiv a fost acela de a evita cheltuieli mai mari pentru apărare.
Administrația Trump a reacționat cu furie la decizia UE de a cumpăra echipamente doar de la propriii contractori de apărare, cu noi tarife, dar asta ar fi o greșeală.
Mai întâi, acțiunea Europei nu este la fel ca atacul protecționist asupra firmelor tehnologice americane. Aceste companii au fost în mod repetat și pe nedrept extorcate de UE din cauza succesului lor pe piață. Trump ar avea dreptate să pedepsească UE pentru asta cu tarife. În schimb, America va beneficia de pe urma construirii de către UE a bazei sale industriale de apărare. Dacă se va întâmpla așa, asta le va permite națiunilor europene să-și asume, în sfârșit, mai multă responsabilitate pentru securitatea lor și să reducă povara uriașă a Americii pentru apărarea lor, demers pe care l-au promis din 2014.
Ar putea părea o contradicție faptul că noi împrumuturi pentru apărare doar pentru Europa ar fi în avantajul SUA pe termen lung.
Acest lucru se datorează faptului că o mișcare europeană de a prelua conducerea în securitatea sa trebuie susținută pentru a obține rezultatele strategice dorite. Dar așa este. Investițiile în apărarea autohtonă europeană vor întări sprijinul european pentru aceste măsuri, deoarece vor aduce beneficii economice populare. Investițiile ar pune de asemenea firmele europene de apărare pe o bază mai solidă pentru a oferi creșteri susținute în producția de echipamente și muniție de luptă. Dacă Rusia ar ataca un stat membru UE (majoritatea fiind membri NATO), Europa ar fi în măsură să răspundă ca o adevărată putere militară, poate chiar ca lider și partener al SUA.
O apărare europeană robustă ar permite de asemenea SUA să redistribuie escadrile de luptă, bombardiere, avioane de realimentare și informații pentru forțelor aeriene în Pacific. Distrugătoarele marinei și grupurile de luptă ar fi eliberate. Aceste active limitate ar fi critice într-un război dintre SUA și China.
Majoritatea analiștilor militari americani cred că China va încerca să invadeze Taiwanul înainte de 2030.
Dacă SUA ar interveni pentru a apăra Taiwanul, armata americană s-ar confrunta cu o forță aeriană și o marină chineze mult mai mari și, în multe domenii, cu o capacitate de luptă comparativă. Pe scurt, SUA au nevoie de cele mai puternice mijloace de luptă pentru Pacific.
Apărarea europeană nu trebuie pusă în pericol. Noua poziție de apărare a Europei face parte din aceasta, dar și Rusia trebuie să înțeleagă că SUA rămân angajate față de NATO. Trump a subliniat recent acest lucru, spunând că SUA ar trebui să-și redistribuie mai multe forțe europene în Polonia, națiunea care exemplifica cel mai bine împărțirea echitabilă a sarcinilor NATO.
Acțiunea europeană este demult așteptată. Exercițiul Air Defender 23 al NATO din iunie 2023 a dezvăluit că armata americană a fost suprasolicitată din cauza neglijării de către Europa a cheltuielilor pentru apărare.
Exercițiul respectiv a simulat un atac surpriză al Rusiei împotriva Germaniei. După cum a remarcat Washington Examiner, armata americană „a desfășurat 100 de avioane, inclusiv avioane de luptă F-15, F-16, F-18, F-35, avioane de război electronic EA-18, de realimentare KC-46 și KC-135 și de transport C-17 și C-130, pentru a-și apăra aliatul”. Majoritatea statelor europene au trimis ajutoare derizorii. Franța a trimis doar o aeronavă radar.
Dependența Europei de aeronavele de realimentare din SUA a fost de asemenea evidentă în exercițiu.
Furnizorii din SUA au depășit în mod regulat angajamentul total de realimentare al Europei cu 3 la 1. Este o acuzație regretabilă a președintelui francez Emmanuel Macron, a cancelarului german Olaf Scholz și a altora că le-a luat mai mult de trei ani de la declanșarea celui mai mare război terestru din Europa după 1945 pentru a recunoaște nevoia sporirii cheltuielilor pentru apărare. Din fericire, Scholz părăsește mandatul, iar Macron pare să se fi trezit la realitate.
Realitatea este că o bază industrială europeană de apărare revigorată va face Europa, NATO și America mai puternice. NATO servește Europa și America, dar sprijinul politic american pentru NATO a scăzut odată cu delăsarea europeană. SUA și Europa sunt parteneri comerciali importanți, cu mult peste tot ce poate oferi Rusia Americii, cu valori democratice comune și interese reciproce privind statul de drept. Este mult mai bine ca Europa să-și consolideze apărarea și să restabilească încrederea americanilor decât să se prăbușească alianța transatlantică.
În loc să se plângă de faptul că au de pierdut companiile de apărare din SUA în procesul renașterii apărării europene, administrația Trump ar trebui să salute avantajele strategice mai mari. Ar trebui să urmeze exemplul Europei în mișcarea de consolidare a bazei industriale de apărare din SUA.
