Timp de peste 60 de ani, CIA a susținut că nu avea cunoștințe sau avea doar informații minime despre activitățile lui Lee Harvey Oswald înainte de asasinarea președintelui John F. Kennedy în noiembrie 1963. Această afirmație s-a dovedit a fi falsă, potrivit unor documente noi descoperite de un grup de lucru al Camerei Reprezentanților. Dezvăluirea alimentează întrebările vechi despre ce știa de fapt agenția în legătură cu complotul de asasinare și ce altceva ar mai putea ascunde.
Documentele confirmă că George Joannides, un ofițer CIA cu sediul în Miami în 1963, ajuta la finanțarea și supravegherea unui grup de studenți cubanezi care se opuneau ascensiunii lui Fidel Castro. Joannides avea misiunea secretă de a gestiona propaganda anti-Castro și de a perturba grupurile pro-Castro, în ciuda interdicției CIA de a desfășura operațiuni pe teritoriul american.
Grupul susținut de CIA, cunoscut sub numele de DRE, îl cunoștea pe Oswald, deoarece acesta promova public o politică pro-Castro în SUA. Membrii DRE s-au confruntat fizic cu el cu trei luni înainte de asasinat. Ulterior, a declarat un membru al DRE, Oswald s-a apropiat de ei și le-a oferit ajutorul său, probabil cu intenția de a lucra ca spion în cadrul grupului său pro-Castro, Comitetul Fair Play for Cuba.
CIA a negat constant orice implicare în activitatea grupului cubanez sau orice cunoștință despre activitățile pro-Castro ale lui Oswald. După publicarea recentă a documentelor, agenția nu a oferit niciun comentariu.
Comisia de supraveghere a Camerei Reprezentanților a înființat un grup de lucru privind „secretele federale” pentru a reexamina ordinele executive ale fostului președinte Donald Trump, care cereau agențiilor guvernamentale să publice documentele referitoare la asasinate. După audieri organizate în primăvara acestui an, președinta comisiei, Anna Paulina Luna (R-Florida), a condus o campanie pentru ca CIA să-și revizuiască arhivele, ceea ce a dus la descoperiri importante, inclusiv noi detalii despre Joannides, anterior cunoscut doar sub pseudonimul „Howard”.
Acesta era numele sub care membrii DRE din Miami își cunoșteau contactul din CIA, pe care îl țineau la curent cu acțiunile lor. CIA a informat însă atât Comisia Warren în 1964, cât și Comisia specială a Camerei pentru asasinate în 1978, că „Howard” nu exista. În 1998, CIA a reiterat că nu deține documente despre acest nume și că ar fi putut fi doar „un indicator de rută”.
Noile documente din dosarul personal al lui Joannides, făcute publice la începutul lunii iulie, arată că acesta deținea un permis de conducere fals emis în Washington D.C., sub numele „Howard Mark Gebler”.
„Acest lucru confirmă în mare parte ceea ce publicul deja bănuia: că CIA a mințit poporul american și că a existat o acoperire”, a declarat Luna într-un e-mail.
Documentele mai arată că CIA i-a acordat lui Joannides o medalie de merit profesional în 1981, atât pentru modul în care a gestionat grupul cubanez, cât și pentru rolul său de intermediar în cadrul Comisiei Camerei pentru asasinate, unde cercetătorii au afirmat că i-a obstrucționat. Medalia menționa numirea sa ca „adjunct al șefului Departamentului de Război Psihologic” din Miami în 1962 și preciza că „s-a descurcat remarcabil în gestionarea grupurilor de studenți și profesori exilați”.
„Este o descoperire importantă și vor urma și altele”, a declarat Jefferson Morley, cercetător de lungă durată al cazului JFK și fost reporter al Washington Post, care a dat în judecată CIA în 2003 pentru a obține documente despre asasinat. „Sarcina probei s-a schimbat. Există o poveste ascunsă și evitată, care acum trebuie cercetată. Este responsabilitatea guvernului să ofere explicații.”
Niciunul dintre dosarele dezvăluite nu conține dovezi că CIA ar fi fost implicată în asasinarea lui Kennedy, pe care Comisia Warren l-a declarat în 1964 opera unui singur trăgător — Oswald. În 1976, o comisie specială a Camerei a conchis că Oswald a acționat în cadrul unei „probabile conspirații”, dar nu a putut identifica alți participanți.
Membrii comisiei au afirmat că făcuseră progrese în obținerea documentelor CIA în 1978, până când a fost desemnat un nou ofițer de legătură — Joannides, despre care nu știau că fusese direct implicat.
„Joannides a început să modifice modul de acces la dosare”, a spus Dan Hardway, membru al comisiei, în fața grupului de lucru al deputatei Luna, în luna mai. „Obstrucționarea noastră de către Joannides s-a intensificat în vara [anului 1978]… Era clar că CIA revizuia cu atenție dosarele înainte să ni le predea.”
După lansarea filmului JFK, care a reaprins interesul pentru asasinat, Congresul a creat în 1994 Comisia de revizuire a dosarelor privind asasinatele. Aceasta a reluat investigațiile, dar CIA a răspuns cu un memo conform căruia „Howard” nu a existat.
„Memo-ul meu era greșit”, a declarat J. Barry Harrelson, fost oficial CIA care l-a redactat. „Dar nu a fost intenționat.” El a spus că nu i-a fost furnizat dosarul lui Joannides, deși comisiei de revizuire i-a fost. Morley a afirmat că dosarul a fost primit, dar pentru că nu conținea referințe clare la Oswald, relevanța sa a fost trecută cu vederea. Harrelson a spus că publicarea datelor din permisul de conducere din Washington a fost „prima oară când l-am văzut”.
Într-un interviu, Harrelson a adăugat că „Howard” nu apărea în baza de date oficială cu pseudonime CIA. Morley a considerat acest lucru o dovadă că operațiunea lui Joannides în Miami era „neoficială”. Harrelson a respins ideea, argumentând că „avea un permis de conducere public” și că studenții cubanezi îi cunoșteau numele — deși nu și identitatea reală.
Harrelson a mai menționat că rapoartele privind activitatea lui Joannides în Miami lipsesc pentru cele 17 luni cât s-a aflat acolo — un alt indiciu, potrivit lui Morley, că programul anti-Castro era atât de secret încât era ascuns chiar și în cadrul CIA.
Căutarea lui „Howard” a început în anii 1990, când Morley a intervievat membri ai grupului DRE (Directorio Revolucionario Estudiantil). Jose Antonio Lanuza, acum în vârstă de 86 de ani, a declarat pentru The Washington Post că „Howard” comunica doar cu liderul DRE, Luis Fernandez Rocha, care transmitea instrucțiunile mai departe.
Documente anterioare arată că CIA a început să citească corespondența lui Oswald încă din 1959, după ce a dezertat în Uniunea Sovietică. Oswald s-a întors în SUA în 1962 cu soția și fiica sa și s-a stabilit în Dallas. Morley a descoperit că CIA a continuat să-l monitorizeze.
„Cel puțin 35 de angajați CIA s-au ocupat de rapoarte despre Oswald între 1959 și 1963”, a spus Morley, „inclusiv șase ofițeri care raportau direct lui James Angleton (șef contrainformații) sau directorului adjunct Richard Helms.”
Dosarele conțineau rapoarte ale Departamentului de Stat și FBI privind dezertarea și activitatea sa în Fair Play for Cuba, organizație pro-Castro în SUA, în cadrul căreia Oswald a înființat o filială în New Orleans în august 1963.
După ce Oswald și-a făcut publică activitatea pro-Castro, membrii DRE l-au confruntat pe stradă în New Orleans, rezultând o altercație și intervenția poliției. A urmat o dezbatere radiofonică între Oswald și un membru DRE, Rocha trimițând înregistrarea către „Howard”, conform arhivei DRE.
Nu după mult timp, Oswald s-a apropiat de un membru DRE și s-a oferit să-i ajute la antrenamente pentru operațiuni militare, potrivit lui Lanuza. A trimis și o scrisoare.
„Era scrisă de mână, două pagini. O aberație. ‘Sunt dispus să vin la Miami să vă ajut, băieți.’ Era o legendă. Primeam constant scrisori de la gringos care voiau să vină, să poarte uniforme și să se prezinte la biroul meu.” Scrisoarea a fost arhivată.
Oswald încerca să spioneze Fair Play for Cuba în favoarea CIA? Lanuza crede că da, dar DRE nu i-a dat curs. „Lee Harvey Oswald încerca să intre în grațiile CIA”, a spus el. „Zicea: ‘Fac orice.’”
Când Oswald a fost arestat trei luni mai târziu, Lanuza și Rocha l-au sunat pe „Howard”. Acesta le-a spus să anunțe FBI-ul și presa. FBI-ul a ridicat scrisoarea, promițând că o va returna — dar nu a făcut-o niciodată. Presa, însă, a inclus imediat simpatia pro-Cuba a lui Oswald în relatările sale. Fair Play for Cuba s-a destrămat, o victorie pentru CIA — și pentru „Howard”.
Morley și alți cercetători au suspectat mereu că „Howard” era Joannides, care a murit în 1990, dar acest lucru a fost confirmat abia pe 3 iulie, când a fost făcut public permisul fals.
„De ce nu au putut spune asta înainte de 2025?”, a întrebat Morley. „Singura explicație plauzibilă e că se ascunde ceva grav. Dacă era nevinovat, ar fi spus ce s-a întâmplat.”
După arestare, Oswald a spus: „Sunt un țap ispășitor”, iar mulți contestă concluzia Comisiei Warren că a acționat singur.
„Nu era singur. CIA l-a supravegheat patru ani”, a spus Morley.
Rolf Mowatt-Larssen, fost ofițer CIA, consideră că „pare o operațiune CIA”. El susține că o facțiune rebelă din CIA ar fi orchestrat asasinarea fără știrea oficială a agenției, iar CIA a mușamalizat totul pentru a ascunde secretele perioadei respective. Mulți din agenție erau furioși pe JFK pentru că abandonase invazia din Golful Porcilor în 1961 și încerca să se apropie de URSS după criza rachetelor din 1962.
„Întrebarea e: ce făcea Joannides pentru CIA în legătură cu Oswald?”, a spus Mowatt-Larssen. „Cei care au orchestrat asasinatul au avut acces la rapoartele lui. Oswald a fost prezentat drept trăgătorul solitar – o acoperire pentru alți trăgători.”
„Ne apropiem de adevăr”, a spus judecătorul federal John R. Tunheim din Minneapolis, care a prezidat comisia de revizuire în anii ’90. „Dezvăluirile despre Joannides sunt, cred, cele mai importante.”
Tunheim nu vede complicitate directă a CIA „în acest moment”, dar consideră că agenția a ascuns informații pentru a evita întrebări jenante. „Unde sunt rapoartele lunare și cele de progres ale lui Howard? Dosarele lui Howard trebuie să existe — probabil separate de cele ale lui Joannides.”
Luna este de acord cu Mowatt-Larssen: „A existat un element rebel în cadrul CIA, dincolo de controlul Congresului, care a mușamalizat în mod conștient asasinarea lui JFK. Ei îl considerau un radical. Nu le plăcea politica sa externă și de aceea au justificat acoperirea adevărului.”
