După opt ani de călătorie către planeta Mercur, cea mai mică și mai puțin cunoscută planetă din Sistemul Solar, sonda dublă euro-japoneză BepiColombo începe joi o manevră riscantă către destinația sa finală, transmite AFP.
Lansată în octombrie 2018, sonda de patru tone a parcurs o distanță de peste 10 miliarde de kilometri și a efectuat nouă survoluri ale unor planete pentru a-și ajusta viteza și traiectoria, astfel încât să ajungă la planeta cea mai apropiată de Soare.
Începând din aprilie, sonda MPO (Mercury Planet Orbiter) a Agenției Spațiale Europene (ESA) urmează să studieze planeta cu o precizie fără precedent, trecând la doar 480 de kilometri de suprafața sa.
Sonda Mio (Mercury Magnetospheric Orbiter) a agenției spațiale japoneze, JAXA, se va concentra, la rândul său, asupra mediului său spațial, în special asupra câmpului său magnetic, urmând o orbită eliptică ce se îndepărtează până la 11.000 de kilometri.
Însă, înainte de aceasta, BepiColombo trebuie să înceapă o fază delicată de apropiere de câteva luni, marcată de operațiuni ‘cu risc ridicat’, a avertizat în cadrul unei conferințe de presă Ignacio Tanco, responsabil de operațiunile misiunilor către interiorul sistemului solar din cadrul ESA.
Mediul extrem al acestei planete – cu temperaturi cuprinse între minus 180 de grade Celsius și 450 de grade Celsius și radiații solare intense – face ca inserția orbitală să fie deosebit de periculoasă.
O primă etapă crucială va avea loc joi, la ora 12:00 GMT, când cele două sonde – încă conectate – se vor desprinde de modulul de transfer care le-a propulsat până în acel punct.
‘Va fi echivalentul unei lansări. Cu diferența că vehiculul se va afla în apropierea unei alte planete’, la doar 63 de milioane de kilometri de Soare și la 200 de milioane de kilometri de Pământ, a precizat Ignacio Tanco.
‘La această distanță, orice operațiune în timp real este imposibilă. Putem efectua verificări de la sol, dar între momentul în care le realizăm și cel în care comanda ajunge la vehicul, au trecut cel puțin 32 de minute, iar situația poate să se fi schimbat’, a explicat el.
Vehiculul va proceda în mod autonom la detașarea celor patru picioare mecanice care leagă sondele orbitale de modulul de transfer. Un mecanism cu arc va împinge ușor cele două sonde la distanță, cu o ‘viteză de câțiva centimetri pe secundă’.
Numeroase elemente vor fi testate în premieră în acel moment, printre care sistemul electric, controlul termic, sistemul de control al atitudinii și al orbitei sau propulsia.
La sfârșitul lunii noiembrie sau începutul lunii decembrie, va urma o nouă etapă delicată, odată cu separarea celor două sonde, fiecare ocupându-și propria orbită.
‘Ce ar putea merge prost? Probabil ar fi mai ușor să enumerăm cele câteva elemente care nu pot merge prost’, a declarat Tanco. Dar ‘dispunem de flexibilitatea și capacitățile necesare pentru a reacționa și a ne adapta’, a dat asigurări specialistul.
Cu cele 16 instrumente ale sale și un buget de 1,7 miliarde de euro, misiunea va putea atunci ‘să ofere umanității și comunității științifice imagini inedite ale planetei Mercur și să deschidă un nou capitol în înțelegerea noastră asupra Sistemului Solar’, a declarat entuziasmată Santa Martinez, responsabilă pentru misiunea BepiColombo în cadrul ESA.
Această mică planetă, survolată pentru prima dată în 1974 de sonda Mariner 10 și apoi în 2011 de MESSENGER, a rămas o enigmă.
BepiColombo va studia atmosfera sa foarte rarefiată, numită exosferă, și câmpul său magnetic. Mercur este singura planetă stâncoasă din Sistemul Solar, în afară de Pământ, care are câmp magnetic.
Prin cartografierea întregii sale suprafețe la o rezoluție foarte înaltă, oamenii de știință doresc să înțeleagă mai bine activitatea vulcanică din trecutul planetei și densitatea sa uimitoare și să verifice dacă, așa cum sugerează anumite indicii, polii săi, aflați veșnic în umbră, conțin gheață pe bază de apă.
De asemenea, specialiștii speră să dezlege misterul structurilor unice de pe Mercur numite ‘hollows’. Descoperite de sonda MESSENGER, ‘aceste depresiuni de la suprafața planetei dau impresia că aceasta este erodată în mod progresiv și par să fie legate de prezența unor substanțe volatile care se evaporă sau se sublimează (trec din stare solidă în stare gazoasă, n.r.) foarte ușor’, a explicat Geraint Jones, șeful proiectului științific al misiunii.
‘În esență, vrem să înțelegem originile acestei planete și modul în care a ajuns să fie ceea ce este. Studiind mai în detaliu aceste corpuri cerești, aflăm, de asemenea, cum s-a format planeta noastră și cum a ajuns să fie așa cum o cunoaștem astăzi’, a subliniat omul de știință.
