Problema forței de muncă în domeniul construcțiilor pare că nu-și mai găsește rezolvare nici măcar cu importul de lucrători din țările non-UE. Angajatorii reușesc să găsească contracte, pot să dea de lucru la zeci, sute sau chiar mii de lucrători, în funcție de dimensiunea firmei, însă e greu să-i găsească și mai ales să-i mențină mult timp în firmă. Cel puțin asta au explicat mai mulți angajatori din domeniul construcțiilor, din județul Olt, care au participat, miercuri, 9 aprilie 2025, la o întâlnire în cadrul căreia s-a discutat oportunitatea formării, gratuit, a 600 persoane, fiind vorba de cursuri de calificare nivel 2 (în meseriile asfaltator și pavator), cursuri de calificare nivel 3 (instalator apă-canal), sau cursuri non-formale (competențe digitale, securitate informațională, economie verde).
Cursurile sunt finanțate din bani europeni, Asociația Tinerilor Manageri și Asociația Inițiativa pentru Cooperare și Dezvoltare Intercomunitară (ICDI) fiind cele două entități care caută, prin intermediul angajatorilor, angajați interesați să obțină o calificare. Nu există o limită de vârstă, fiind eligibili angajați din domeniul construcțiilor aflați la vârsta activă (între 18 și 65 ani).
Nevoia de calificare în piață este în schimb una reală, spun angajatorii, puțini aflându-se în situația fericită în care proporția de angajați calificați versus necalificați să se apropie de jumătate-jumătate, pentru că cei mai mulți sunt nevoiți să se descurce cu persoane fără niciun fel de calificare. Dar nici măcar aceasta nu este cea mai mare problemă, spun reprezentanții constructorilor, ci faptul că fluctuația forței de muncă este deosebit de mare. Practic, ai angajat astăzi o persoană, dar te poți aștepta ca mâine să nu-ți mai vină la lucru.
Nevoia de personal calificat, una care a devenit evident că în prezent nu poate fi satisfăcută de sistemul de învățământ profesional, poate fi rezolvată în parte prin calificarea muncitorilor la locul de muncă. Dincolo de faptul că în joc este calitatea lucrărilor prestate, devine tot mai presantă nevoia de a avea personal cu diplomă de calificare pentru a ajunge la aceste contracte, pentru că la licitații punctajele cresc atunci când constructorii fac dovada că au personal calificat.
„Calificarea oamenilor e un aspect foarte important. E esențial chiar la momentul actual, pentru că deja sunt cerințele din ce în ce mai mari la licitații de a fi personalul calificat. Eu consider că o firmă de construcții care are 80% din personal necalificat nu are ce să caute la aceste licitații. Noi suntem conștienți că majoritatea persoanelor care lucrează pe șantier nu au diploma dar știu să facă ceea ce fac, doar că mult mai OK ar fi să obțină această calificare. Și pentru mine, ca inginer, e mult mai bine să pot să vorbesc în termeni tehnici”, a explicat Antonio Neacșu, un tânăr antreprenor.
Specialiștii care se ocupă în astfel de firme de resursa umană pun însă în discuție și o altă problemă: stabilitatea.
„Noi avem un volum foarte mare de muncă și fluctuație mare. Vin și pleacă. E mai greu cu rămasul, de asta noi am și adus din afara țării, avem din India, Pakistan, Nepal, Bangladesh, Vietnam. Asta e o problemă foarte mare. În general oameni găsim, dar nu le mai place munca. Noi de-a lungul timpului am tot făcut calificări, au stat sau n-au stat, deși aveam cerință să rămână și la final să le modificăm funcția în REVISAL. E greu să-i păstrezi”, a redat din experiența proprie Mihaela Paraschivescu. Lucrează de opt ani în departamentul Resurse Umane al uneia dintre cele mai mari firme de construcții din județ, care are proiecte angajate în toată țara. Pentru că la un moment dat angajatorul nu a mai găsit lucrători pe piața forței de muncă din țară, a apelat, ca și alții, la importul de forță de muncă din țări non-UE.
Au fost și întâmplări de-a dreptul șocante, cu cinci ani în urmă, la aducerea primilor lucrători străini.
„Am avut situație în care au aterizat la București și n-a mai ieșit niciunul din aeroport. Un avion întreg. Colegii noștri i-au așteptat de la două, până la trei-patru ore, n-a mai ieșit nimeni. (…) Sau, am avut situații când au ajuns, iar a doua zi dimineață, când am făcut prezența, aveau bagajele lăsate, unii au lăsat până și pașapoartele la noi în cameră și au fugit, au trecut granița. Asta s-a întâmplat acum cinci ani, când i-am adus pe primii. Acum avem de cinci ani străini și nu mai avem chiar așa probleme. Eventual își dau demisia, ne anunță”, a completat Paraschivescu, potrivit adevarul.ro.
Când îți pleacă un lucrător străin lucrurile sunt și mai complicate decât la încetarea unui contract de muncă pentru un român. Trebuie anunțată ambasada statului din care a venit lucrătorul, este anunțat Serviciul de Imigrări, lucrurile se complică. Sunt însă și lucrători străini, a mai spus reprezentanta firmei, care lucrează de aproape cinci ani în firmă, iar cu ei deja se comunică în limba română. Angajații se întorc în țara lor în concediu, dar de fiecare dată revin.
Cu lucrătorii din România e mai greu, insistă angajatorii. „Oamenii vor să muncească cât mai puțin pe cât mai mulți bani, lucru care nu se poate. La noi se angajează pe bani buni. Îi angajăm azi, mâine nu vin, nu vin nici poimâine, a treia zi le încetăm contractele de muncă. Și asta se întâmplă aproape săptămânal. Este un flux continuu”, a mai precizat reprezentanta firmei.
Un alt angajator a semnalat că se confruntă cu aceleași probleme: lipsa de personal calificat și fluctuația mare. Ar fi un mare plus dacă ar rezolva măcar în parte problema calificărilor. „Tot timpul vin și pleacă. Avem mișcări în REVISAL de nedescris. Cu cât avem mai mulți oameni care sunt specializați, în orice domeniu, cu atât ar fi mai bine, pentru că trebuie să ajungem și noi în rând cu țările europene și să facem lucrările dacă nu la fel ca ei, măcar să ne apropiem de calitatea pe care o au în construcții”, a explicat angajatorul.
Se mai întâmplă, aspect pe care îl recunosc angajatorii, și ca firmele să oferteze angajații celor cu care intră în competiție, de aici și atât de desele intrări și ieșiri din firmă. Deseori pleacă angajații care de-abia au deprins meseria, la locul de muncă. „Cea mai mare problemă e că-i luăm necalificați, îi calificăm la locul de muncă, îi învățăm meseria, pe urmă pleacă în altă parte. Am ajuns la situații în care pleacă și pentru 100 de lei în plus la salariu”, a semnalat Antonio Neacșu.
Cel mai greu este de lucrat cu șomerii de lungă durată, este părerea aproape unanimă a angajatorilor. Din datele AJOFM, cei mai numeroși șomeri care nici nu reușesc, de altfel, să se angajeze sunt cei fără studii, absolvenți de școală primară sau cel mult cu opt clase. Pentru ei devine deosebit de dificilă și minima calificare la locul de muncă, posturile care le sunt oferite fiind cele de muncitor necalificat. S-a întâmplat să nu poată fi ținuți nici măcar pe perioada cursurilor de calificare, pentru că nu se mai prezentau la cursuri, deși erau angajați cu forme legale inclusiv pe perioada formării.
Deși în cazul lucrătorilor străini e ceva mai mare stabilitate, calificați sunt și aceștia în proporție foarte mică. „Și ei cam tot necalificați sunt. Mai avem și calificați, dar rar. Îi angajăm muncitori necalificați dacă nu au alte calificări validate în România. Dar am avut și instalatori, sudori, zidari, au venit și cu calificare, le legalizăm în România”, a mai spus reprezentanta angajatorului care folosește de cinci ani și forță de muncă din străinătate.
Salariul unui necalificat pornește astăzi de la salariul minim, care înseamnă puțin peste 3.000 lei, banii pe care muncitorul îi primește. Un muncitor poate ajunge însă și la 4.000, 4.500, 5.000 și chiar 6.000 lei, cei „serioși și care lucrează de foarte mult timp la noi”.
Angajatorii și-au exprimat, de altfel, nemulțumirea că în legislație nu este prevăzută niciun fel de sancțiune pentru cei care „doar încurcă” angajatorul. „Le permite Codul Muncii să nu-și asume nicio responsabilitate. Dacă acest Cod al Muncii ar permite să fie sancționați dacă pleacă, omul ar sta la muncă. (…) Vine, se angajează și dacă nu mai vrea să vină, nu mai vine. Suni, începi să suni toată familia, să vezi dacă mai e în viață. Gândiți-vă că ai contractat o lucrare și pleacă 20 de angajați. Și Codul Muncii nu-i penalizează cu nimic. Practic societățile sunt penalizate și amendate aproape zilnic, dacă se poate, și angajatul n-are niciun fel de răspundere. Dacă vine la muncă e bine primit, dacă nu vine…(…) Mă obligi să dau 4.500 lei la oricare dintre ei. Nu știe să facă nimic. În afară de faptul că mă obligi să-l angajez înainte cu o zi de a veni la muncă și eu nici nu-l cunosc, îl cunosc de pe Internet”, și-a spus oful un alt angajator.
Deși adesea tinerii sunt criticați că au cerințe prea mari chiar și în perioada în care doar acumulează cunoștințe și experiență, angajatorii din domeniul construcțiilor sunt de altă părere. Spun că spre deosebire de cei cu vechime în câmpul muncii, care pleacă pe neașteptate, tinerii își asumă acest pas și le transmit angajatorilor lor că nu mai sunt de acord că continue relațiile de muncă.
„Să știți că în general loiali sunt tinerii. Și asta vă spun după opt ani de experiență. Tinerii sunt mult mai conștiincioși în ceea ce privește munca. Și dacă nu vrea să mai vină îți dă un telefon și-ți spune: doamnă, închideți contractul că nu mai vreau, am găsit în altă parte. Și ne și înțelegem bine cu ei. Pleacă în străinătate – ne anunță din timp, stau în preaviz. Sunt mai înțelegători decât oamenii care au o experiență de muncă și ar trebui să fie mai… Eu cred că toți avem probleme acasă, dar trebuie să înțelegem că trebuie să ne respectăm înainte de toate”, a mai spus Paraschivescu.
