Două muzee din Glasgow au retras din expoziţiile lor rămăşiţele unor mumii egiptene, invocând preocupări de ordin etic. Corpul mumificat al preotului Nekht a fost retras din spaţiul expoziţional al muzeului Kelvingrove, în timp ce Muzeul Hunterian a acoperit trupul lui Shep-En-Hor cu un material textil special conceput pentru a împiedica vizitatorii să îl vadă. Cele două instituţii au precizat că deciziile au fost luate în urma unei reevaluări a responsabilităţii lor de a trata cu respect persoanele decedate, relatează BBC.
Ambele muzee au anunţat că ar lua în considerare repatrierea rămăşiţelor dacă ar primi o solicitare din partea unei ţări sau instituţii.
În pofida noului cod de etică, nu există o abordare unitară în sectorul muzeal din Scoţia, fiecare instituţie având libertatea de a decide cum să aplice recomandările.
Un purtător de cuvânt al National Museums Scotland (NMS) a declarat că instituţia nu ia în considerare modificarea modului în care sunt expuse rămăşiţele umane din colecţiile sale.
NMS deţine o colecţie vastă de rămăşiţe umane descoperite în situri arheologice din Scoţia, precum şi mumii provenite din Egipt şi Peru.
De ce a retras Muzeul Kelvingrove mumiile egiptene?
Glasgow Life, organizaţia care administrează muzeul Kelvingrove, a precizat că a decis să retragă din expoziţie sicriul pictat care conţine rămăşiţele lui Nekht, în „absenţa consimţământului persoanei decedate” .
Se crede că Nekht a trăit cândva între anii 1985 şi 1797 î.Hr., iar rămăşiţele sale au fost descoperite la Beni Hasan, în Egiptul Mijlociu, în timpul unor săpături arheologice desfăşurate la începutul secolului al XX-lea.
Rămăşiţele au fost donate oraşului Glasgow în 1923.
Un purtător de cuvânt al Glasgow Life a declarat că retragerea acestora „reflectă practicile muzeale contemporane”.
Acesta a adăugat că un nou proiect de politică privind rămăşiţele umane propune ca acestea să fie expuse numai „atunci când există un consimţământ documentat şi informat din partea persoanei decedate sau, în circumstanţe adecvate, a descendenţilor acesteia”.
Reprezentantul instituţiei a precizat că un grup parlamentar dedicat repatrierii patrimoniului african a semnalat „preocupări etice” privind expunerea unor asemenea rămăşiţe, din cauza „ignorării constante” a posibilelor dorinţe şi intenţii ale strămoşilor care le-au îngropat.
De asemenea, au fost retrase din spaţiile accesibile publicului un cap mumificat de bărbat, un picior drept şi o mână dreaptă, descoperite în Valea Regilor din Luxor.
„Considerăm că retragerea din expoziţii a rămăşiţelor umane din Egiptul antic reprezintă o abordare mai respectuoasă faţă de persoanele decedate”, a adăugat purtătorul de cuvânt.
Muzeul Hunterian a decis să acopere mumia, dar să păstreze sarcofagul expus
La rândul său, Muzeul Hunterian a anunţat că a solicitat sfatul unor egiptologi înainte de a lua decizia de a proteja rămăşiţele doamnei Shep-En-Hor, ca parte a „angajamentului de a deveni o instituţie mai etică”.
Un purtător de cuvânt al muzeului, administrat de Universitatea din Glasgow, a declarat că, în urma consultărilor, s-a ajuns la concluzia că Shep-En-Hor „merită intimitate după moarte”.
Sarcofagul său bogat ornamentat, expus aproape neîntrerupt din 1820, va rămâne accesibil publicului, fiind considerat „o remarcabilă operă de artă funerară din perioada târzie a Egiptului antic”.
Trupul doamnei Shep-En-Hor nu a fost niciodată scos din sicriu, însă în ultimii 50 de ani a fost examinat prin radiografii şi tomografii computerizate.
În anii 1970 au fost formulate mai multe ipoteze care puneau sub semnul întrebării dacă rămăşiţele din sicriu îi aparţin într-adevăr lui Shep-En-Hor.
Muzeul Hunterian a explicat că arheologii din secolul al XIX-lea schimbau uneori rămăşiţele între diferite sicrie, plasând exemplarele mai bine conservate în sarcofagele aflate într-o stare mai bună sau mai bogat ornamentate.
„Nu există o soluţie prestabilită”
Codul de etică al ICOM, revizuit în iunie, prevede că muzeele trebuie „să respecte demnitatea inerentă a rămăşiţelor umane şi să promoveze respectul pentru semnificaţia acestora”.
Documentul adaugă: „Deciziile referitoare la aceste obiecte şi colecţii ar trebui luate în colaborare cu descendenţii sau cu comunităţile din care provin, dacă acestea sunt cunoscute”.
Profesorul Steph Scholten, membru al comitetului de etică al ICOM, a declarat că acest cod are rolul de a oferi îndrumări, iar decizia finală aparţine fiecărei instituţii.
„Ceea ce stabileşte codul de etică este că aceste subiecte necesită o analiză atentă şi decizii bine fundamentate. El nu sugerează o singură soluţie prestabilită”, a explicat profesorul.
„Kelvingrove şi Hunterian au ajuns la soluţii uşor diferite în privinţa exponatelor lor.”
„Codul de etică nu impune retragerea tuturor rămăşiţelor umane din expoziţii”, a subliniat el.
