Agenția spațială americană, NASA, a dezvăluit marți planurile de anvergură pentru prima sa bază selenară, care ar putea permite oamenilor să trăiască și să lucreze pe suprafața Lunii în șase ani.
Situat la Polul Sud al satelitului natural al Pământului, avanpostul, care în cele din urmă ar putea avea mai multe unități, răspândite pe sute de kilometri pătrați, va fi înființat urmând o abordare etapizată, care își va consolida capacitățile în timp, relatează miercuri DPA/PA Media.
Inițiativa de pionierat este concepută pentru a contribui la noi descoperiri științifice și la dezvoltarea tehnologiilor necesare pentru viitoare misiuni în spațiul îndepărtat, inclusiv către Marte.
NASA a anunțat că intenționează să trimită pe Lună, între lunile septembrie și noiembrie, un modul de aterizare al companiei Blue Origin pentru a începe să pună bazele viitoarei baze lunare, urmând ca două misiuni similare să fie programate înainte de sfârșitul anului 2026, conform agenției de presă EFE.
Modulul de aterizare ales pentru prima misiune este Blue Origin Mark One Endurance, proiectat de compania spațială a lui Jeff Bezos, fondatorul Amazon, a explicat administratorul NASA, Jared Isaacman, într-o conferință de presă la Washington.
Cele trei lansări fac parte din faza inițială a construcției bazei, care prevede transportul a peste patru tone de materiale pe Lună, repartizate în 25 de lansări și 21 de aselenizări până în 2029.
Anunțul vine la scurt timp după zborul-record în jurul Lunii al echipajului Artemis II, în aprilie, care a marcat un pas crucial către o viitoare aselenizare.
Prima etapă în vederea construirii unei baze pe Lună până în 2029 va implica misiuni robotizate de explorare a regiunii selenare, testarea tehnologiilor și pregătirea operațiunilor de la suprafață, notează DPA.
Această primă etapă include planuri de utilizare a dronelor, pentru a ajuta la explorarea și cartografierea terenului dificil, precum și a vehiculelor selenare controlate de la distanță și cu echipaj uman, concepute pentru a îndeplini sarcini în acest mediu solicitant.
De asemenea, acest pas va oferi oportunitatea de a demonstra capacitățile comerciale de aselenizare și de a livra încărcătura utilă necesară pentru dezvoltarea viitoare a bazei.
Conform planului propus, între 2029 și 2032 se preconizează asigurarea unor condiții de locuire inițiale și crearea unei infrastructuri semipermanente.
Aceasta ar include testarea tehnologiilor care ar putea deschide calea către viitoare sisteme de energie nucleară destinate utilizării pe suprafața Lunii.
Totodată, ar implica utilizarea unor vehicule rover presurizate, care le-ar permite astronauților să lucreze fără costume speciale, pentru o perioadă de până la 30 de zile, în timp ce realizează experimente.
În a treia și ultima fază, începând cu 2032, se preconizează o prezență umană continuă pe Lună, cu rotații de rutină ale echipajului. Aceasta ar include module de locuit mai mari, dotate cu capacități extinse de control al mediului, de alimentare cu energie și de susținere a vieții, precum și capacități de transport de marfă fără echipaj uman, la scară largă, de pe suprafața Lunii către Pământ.
Cele trei etape vor implica multiple lansări și aterizări.
Polul Sud lunar a fost ales ca locație pentru această bază deoarece este considerat una dintre cele mai importante regiuni din punct de vedere strategic și științific de pe Lună și este foarte potrivit pentru explorarea umană pe termen lung.
Spre deosebire de multe regiuni ale Lunii care se confruntă cu perioade lungi de întuneric urmate de perioade lungi de lumină naturală, această zonă beneficiază de lumină solară prelungită și perioade mai scurte de umbră.
Aceste condiții de iluminare asigură o generare mai consistentă a energiei solare și temperaturi stabile pentru sistemele de explorare și operațiunile de suprafață.
Cu ocazia prezentării acestor planuri, directorul NASA, Jared Isaacman, a declarat că publicul este entuziasmat de ideea unei baze selenare și de ‘marea revenire’ pe suprafața Lunii. ‘Înseamnă că oamenii privesc din nou spre cer, cred din nou în lucruri mărețe și sunt atenți la revenirea Americii pe Lună, de data aceasta pentru a rămâne acolo’, a spus el.
‘Folosim strategia NASA din anii 1960 pentru a descoperi ce funcționează și ce nu în această știință epică a supraviețuirii. Pentru că baza selenară este la fel de frumoasă pe cât este de ostilă’, a adăugat Isaacman.
El a subliniat că, în lumina soarelui, suprafața Lunii se poate încălzi până la peste 121 de grade Celsius, în timp ce în întuneric temperatura poate să scadă mult sub minus 128 de grade Celsius.
În craterele aflate permanent în umbră, neatinse de lumina soarelui de, poate, miliarde de ani, temperaturile pot să scadă mult sub minus 240 de grade Celsius.
‘Nu există o atmosferă care să tempereze aceste extreme, nici protecție împotriva radiațiilor și a evenimentelor legate de particule solare, iar suprafața este expusă impacturilor meteoriților’, a declarat Isaacman.
‘Având în vedere această realitate, sunt adesea întrebat de ce ne trimitem astronauții într-un mediu atât de dur, de periculos și de nemilos cum este spațiul sau suprafața Lunii, și asta cu un cost atât de mare. O facem pentru tehnologia de pionierat pe care o vom dezvolta pentru a ajunge acolo, pentru știință și pentru tot ceea ce vom învăța și care va face viața mai bună aici, pe Pământ, pentru ca umanitatea să avanseze în această mare aventură, pentru a inspira următoarea generație să facă acest lucru mai bine decât noi și pentru a ne asigura că stăpânim abilitățile necesare pentru următoarea destinație, spre care ne îndreptăm inevitabil’, a precizat directorul NASA.
Promițând că ‘nu va renunța niciodată la Lună’, Isaacman a spus: ‘Pentru cei care așteaptă cu răbdare, marea revenire este aproape, iar noi nu vom încetini ritmul. Avansăm cu competența și determinarea necesare pentru a îndeplini misiunile pe care numai NASA este capabilă să le realizeze și suntem abia la început’.
Lori Glaze, din cadrul Direcției pentru dezvoltarea sistemelor de explorare din cadrul NASA, a declarat: ‘Succesul incredibil al misiunii Artemis II a făcut ca NASA să ajungă de la a demonstra ce este posibil la a transforma extraordinarul în ceva obișnuit. Chiar luna trecută, omenirea s-a întors în spațiul îndepărtat. Artemis II nu este doar o călătorie istorică, ci un test exhaustiv al capacităților NASA pe măsură ce ne îndepărtăm tot mai mult de Pământ’.
Directorul programului bazei selenare, Carlos Garcia-Galan, a declarat la rândul său: ‘Ne imaginăm că baza selenară va avea o suprafață de sute de mile pătrate, cu diverse elemente, toate contribuind la obiectivul de a asigura o prezență permanente pe Lună’.
Ulterior, în cadrul unei sesiuni de întrebări și răspunsuri, Isaacman a declarat că aspirația este aceea de a avea în cele din urmă ‘o mulțime de avanposturi’ pe suprafața Lunii, peșterile fiind, de asemenea, luate în considerare pentru a oferi adăpost astronauților în condițiile mediului ostil.
Referindu-se la planurile ambițioase pentru o bază selenară, el a adăugat: ‘Cu siguranță, acest proiect va inspira în mod semnificativ generația următoare, dar, în primul rând, vrem să fim într-un mediu în care să putem dobândi abilitățile necesare, astfel încât astronauții să poată ajunge, într-o bună zi, să plaseze steagul cu stele și dungi pe Marte’.
