Redactia
La nicio săptămână de la adoptarea de către Parlament a modificărilor și completărilor art.374 C.pen., procurorii au anunțat un nou caz de exploatare sexuală a minorilor. Dincolo de situația concretă, care va fi clarificată de instanțe, astfel de cazuri arată de ce România avea nevoie de o legislație modernă privind materialele care conțin abuzuri sexuale asupra minorilor. Noua lege aduce câteva schimbări esențiale, întărind protecția copiilor împotriva exploatării sexuale online, modernizând instrumentele de combatere a fenomenului și asigurând o aplicare mai coerentă și proporțională a legii.
Un material care reprezintă un copil într-un context sexual poate păstra imaginea abuzului, o poate pune în circulație și poate prelungi vătămarea pentru mult timp după momentul realizării. De aceea, în redactarea reglementării am considerat că legea trebuie să intervină ferm împotriva celor care produc, promovează, distribuie, dețin sau accesează asemenea materiale, dar – în același timp – legea trebuie să diferențieze faptele după gravitate și să nu îi trateze pe minorii aflați în situații private, consensuale și neexploatatoare ca pe autorii abuzurilor pe care urmărește să le combată.
Noua reglementare adoptată de Parlament corectează deficiențele reglementării actuale, clarifică raportul art. 374 C.pen. cu alte infracțiuni și adaptează incriminarea la noile forme de producere și circulație a materialelor. Ea diferențiază pedepsele după gravitatea faptelor, le majorează pentru anumite conduite, întărește măsurile de combatere și stabilește limite clare ale intervenției penale în situațiile care implică minori.
Ce se schimbă?
1. Denumirea marginală a infracțiunii: „Operațiuni cu materiale ce conțin abuzuri sexuale asupra minorilor”
Schimbarea nu este doar terminologică, ci este una de substanță. Denumirea actuală – „pornografie infantilă” – este improprie deoarece termenul „pornografie” este asociat, în mod obișnuit, cu materiale destinate adulților și poate induce ideea că problema juridică principală ar fi caracterul obscen al materialului. Or, în cazul minorilor, problema nu este obscenitatea, ci existența, reprezentarea, valorificarea sau perpetuarea unui abuz sexual asupra copilului.
Astfel. noua denumire pune minorul-victimă în centrul incriminării. Materialele vizate de art. 374 C.pen. nu mai sunt privite ca „produse pornografice”, ci ca materiale care reflectă, reproduc, simulează sau mențin în circulație o formă de abuz ori exploatare sexuală a minorului. Prin urmare, schimbarea denumirii exprimă mai corect valoarea socială protejată: libertatea, integritatea sexuală, demnitatea și dezvoltarea copilului.
Termenul „operațiuni” acoperă corect pluralitatea de conduite: procurare, deținere, stocare, distribuire, punere la dispoziție, promovare, expunere, producere. Modificarea legislativă urmează recomandările Comitetului de la Lanzarote, organismul Consiliului Europei care monitorizează aplicarea Convenției pentru protecția copiilor împotriva exploatării sexuale și a abuzurilor sexuale, care a cerut renunțarea la „child pornography” în favoarea „child sexual abuse material” (CSAM), tocmai pentru a nu diminua gravitatea faptelor.
2. Art. 374 alin. (1)-(3) C.pen. – restructurarea actualului alin. (1)
Proiectul nu elimină niciuna dintre conduitele incriminate în prezent. Dimpotrivă, le păstrează, dar le așază într-o structură mai coerentă, în funcție de gravitatea lor.
Forma actuală tratează la fel deținerea unui material, stocarea acestuia, distribuirea, promovarea, expunerea și producerea lui. Această soluție este insuficient diferențiată. Producerea materialului are o gravitate superioară, deoarece se află la originea circuitului infracțional și presupune, de regulă, folosirea minorului într-un context sexual sau perpetuarea unei asemenea reprezentări. Promovarea și expunerea au, de asemenea, o gravitate distinctă, deoarece sporesc vizibilitatea materialului și favorizează circulația acestuia.
De aceea, proiectul creează trei niveluri:
– forma de bază: procurarea, deținerea, stocarea, distribuirea și punerea la dispoziție – pedeapsă 2-7 ani;
– forma agravată: promovarea și expunerea – pedeapsă 3-10 ani;
– forma agravată, cu regimul sancționator cel mai sever: producerea – pedeapsă 5-12 ani.
Această arhitectură permite o individualizare legală mai corectă. Faptele cele mai grave sunt sancționate mai sever decât în prezent, în special producerea, pentru care pedeapsa crește de la regimul actual de 3-10 ani la 5-12 ani. În același timp, promovarea și expunerea sunt menținute într-un regim sever, de 3-10 ani, iar pentru toate cele trei niveluri se introduce și obligativitatea aplicării pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi.
De ce forma de bază este sancționată cu 2-7 ani?
Limitele de 2-7 ani nu trebuie privite izolat, ci în legătură cu noua structură a art. 374 alin. (1)-(3).
Pedeapsa de 2-7 ani privește numai forma de bază, adică operațiunile care nu implică producerea materialului și nu presupun promovarea ori expunerea acestuia. Aceste fapte rămân infracțiuni grave, sancționate cu închisoare și cu pedeapsă complementară, dar trebuie diferențiate de conduitele aflate la originea materialului sau de cele care îi sporesc vizibilitatea.
În același timp, limita maximă de 7 ani are și o funcție practică importantă. Ea păstrează pentru procuror instrumentul renunțării la urmărirea penală, în condițiile art. 318 C.proc.pen., în cauzele concrete de gravitate redusă, atunci când nu există interes public în urmărirea faptei. Această soluție nu înseamnă tolerarea faptelor și nu exclude răspunderea penală în cauzele serioase. Ea permite doar filtrarea situațiilor marginale, fără caracter exploatator real, pentru a evita aplicarea automată a unei reacții penale excesive.
În cauzele grave, procurorul va putea dispune trimiterea în judecată, iar instanța va putea aplica pedeapsa corespunzătoare, inclusiv pedeapsa complementară. În cauzele de gravitate redusă, legea trebuie să permită o soluție proporțională, mai ales atunci când fapta nu exprimă o activitate organizată, repetată sau orientată spre exploatarea minorului.
În concluzie, alin. (1)-(3) nu reduc protecția penală, ci reconstruiesc actualul alin. (1) într-o formă mai coerentă și mai severă pentru conduitele grave. Noua reglementare permite atât sancționarea fermă a faptelor grave, cât și individualizarea proporțională a cauzelor marginale.
3. Art. 374 alin. (4) C.pen. — exploatarea minorului în cadrul spectacolelor ce conțin abuzuri sexuale asupra minorilor
Noua reglementare majorează pedeapsa aplicabilă acestor conduite de la 3-10 ani la 5-12 ani și introduce pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi. Această soluție este justificată de gravitatea faptelor: minorul nu este doar reprezentat într-un material, ci este atras, recrutat, constrâns sau exploatat pentru participarea directă la un spectacol ce conține abuzuri sexuale asupra minorilor.
Totodată, proiectul introduce expres constrângerea minorului. Forma actuală menționează îndemnarea și recrutarea, dar nu prevede distinct ipoteza în care minorul este forțat să participe la un asemenea spectacol. Completarea este necesară deoarece constrângerea reprezintă o modalitate deosebit de gravă de afectare a libertății minorului și trebuie să fie vizibilă chiar în norma de incriminare.
Nu în ultimul rând, se clarifică raportul cu infracțiunile mai grave prin formula „dacă fapta nu constituie o infracțiune mai gravă”, împiedicând aplicarea art. 374 alin. (4) ca text mai blând atunci când situația concretă întrunește elementele unei infracțiuni mai severe.
Astfel, dacă minorul este recrutat, transportat, adăpostit, controlat sau exploatat în condițiile traficului de minori, se va reține infracțiunea de trafic de minori. Dacă participarea la spectacol presupune acte de viol asupra unui minor, agresiune sexuală asupra unui minor sau alte infracțiuni contra libertății și integrității sexuale cu un regim sancționator mai sever, se va aplica textul mai grav. Art. 374 alin. (4) funcționează, așadar, ca text aplicabil conduitei de exploatare pentru spectacole, dar nu blochează aplicarea încadrării mai severe atunci când fapta depășește această sferă.
4. Art. 374 alin. (5)-(6) C.pen. — vizionarea spectacolelor și accesarea materialelor
Noua reglementare înăsprește regimul sancționator pentru ambele conduite. Astfel, pentru vizionarea spectacolelor, pedeapsa actuală de la 1 la 5 ani este înlocuită cu pedeapsa prevăzută la alin. (1), respectiv închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi. Această modificare este importantă deoarece vizionarea unui spectacol ce conține abuzuri sexuale asupra minorilor nu este o conduită neutră. Ea întreține cererea pentru asemenea spectacole și contribuie la exploatarea minorilor implicați.
Și pentru accesarea materialelor, pedeapsa crește de la 1-3 ani la 1-5 ani, la care se adaugă interzicerea exercitării unor drepturi. Și în această ipoteză, conduita nu trebuie privită ca una lipsită de gravitate doar pentru că materialul nu este descărcat sau stocat. Accesarea intenționată a materialelor ce conțin abuzuri sexuale asupra minorilor susține circuitul acestor materiale și menține interesul pentru producerea și distribuirea lor.
5. Art. 374 alin. (7) C.pen. — solicitarea adresată minorului („grooming-ul”)
Alin. (7) reglementează solicitarea adresată minorului pentru realizarea, transmiterea, distribuirea, expunerea sau promovarea de materiale ce conțin abuzuri sexuale asupra minorilor. Textul permite intervenția penală încă din etapa în care făptuitorul cere minorului să realizeze sau să transmită asemenea materiale, chiar dacă materialul nu ajunge să fie efectiv produs ori transmis.
Noua reglementare nu elimină această incriminare. Dimpotrivă, o clarifică, o extinde și o corelează cu noua arhitectură a art. 374 C.pen.
Astfel, subiectul activ al infracțiunii nu mai este limitat la major. „Fapta unui major” este înlocuită de „fapta unei persoane”. Această modificare permite acoperirea situațiilor în care solicitarea este formulată de un minor. Soluția este necesară deoarece, în practică, și un minor poate solicita altui minor producerea sau transmiterea unor materiale cu caracter sexual, iar în anumite cazuri conduita poate avea caracter abuziv, manipulator, coercitiv sau exploatator.
Această extindere nu înseamnă sancționarea automată a tuturor interacțiunilor dintre minori. Reglementarea trebuie citită împreună cu cauzele speciale de nepedepsire prevăzute ulterior pentru situațiile dintre minori apropiați ca vârstă, când diferența de vârstă nu depășește 3 ani și solicitarea nu este urmată de producerea, distribuirea, expunerea, promovarea ori punerea materialelor la dispoziția altor persoane. Prin urmare, textul permite sancționarea situațiilor cu caracter real de abuz, dar evită o reacție penală disproporționată în ipotezele strict limitate prevăzute de lege.
Pedeapsa este recalibrată la 3-10 ani și este introdusă obligativitatea aplicării pedepsei complementare.
Și această modificare trebuie înțeleasă în raport cu noua structură a art. 374. Solicitarea adresată minorului este o conduită gravă și rămâne sancționată sever. Totuși, atunci când solicitarea nu este urmată de producerea, transmiterea, distribuirea, expunerea sau promovarea materialului, ea nu trebuie sancționată mai sever decât faptele efectiv consumate.
În reglementarea actuală exista de altfel o disproporție: solicitarea neurmată de executare era sancționată cu 5-12 ani, în timp ce producerea materialelor era inclusă în forma generală sancționată cu 3-10 ani. Noua reglementare corectează această disproporție. Producerea este sancționată cu pedeapsa de 5–12 ani, iar solicitarea cu pedeapsa de 3–10 ani, astfel încât gravitatea acesteia din urmă este reflectată în mod adecvat, fără ca regimul său sancționator să îl depășească pe cel prevăzut pentru producerea efectivă a materialului.
Reducerea limitei de pedeapsă are în vedere ipoteza solicitării ca atare, neurmată de executare. Dacă solicitarea este urmată de producerea, transmiterea, distribuirea, expunerea sau promovarea materialului, situația juridică se schimbă. În acest caz, devin incidente regulile generale privind participația penală și concursul de infracțiuni, iar autorul solicitării poate răspunde nu doar pentru fapta de solicitare prevăzută la alin. (7), ci și, după caz, pentru contribuția sa la producerea, distribuirea, expunerea, promovarea, transmiterea, procurarea sau deținerea materialelor ce conțin abuzuri sexuale asupra minorilor (concurs de infracțiuni). Într-o asemenea ipoteză, tratamentul sancționator rezultat este mai sever decât pedeapsa prevăzută pentru simpla solicitare.
Prin urmare, recalibrarea pedepsei la 3-10 ani nu slăbește răspunsul penal. Ea face diferența între solicitarea neurmată de executare și situațiile în care solicitarea produce efecte concrete, caz în care se pot aplica regulile privind concursul de infracțiuni și se poate ajunge la o pedeapsă mai mare.
Nu în ultimul rând, în materia groomingului, noua reglementare extinde sfera incriminării, astfel încât solicitarea adresată unui minor este sancționată și atunci când materialele vizate îl prezintă pe un alt minor, nu doar pe minorul căruia îi este adresată solicitarea.
6. Art. 374 alin. (8) C.pen. — cauzele de agravare
Alin. (8) păstrează mecanismul agravării prin majorarea cu o treime a limitelor speciale ale pedepsei, dar îl extinde și îl actualizează.
Noua reglementare aplică agravantele tuturor faptelor de la alin. (1)-(7), introduce ipoteza funcționarului public, păstrează și consolidează agravantele bazate pe relații de familie, conviețuire, îngrijire, autoritate sau încredere, adaugă exploatarea situației vădit vulnerabile a minorului și extinde antecedentele relevante la infracțiuni conexe de trafic și proxenetism. Prin aceste modificări, textul oferă o protecție mai completă minorului aflat în raporturi de dependență, vulnerabilitate sau expunere repetată la autori cu antecedente relevante.
Totodată, noua normă înlocuiește împrejurarea referitoare la punerea în pericol a vieții minorului cu situația în care fapta a avut ca urmare vătămarea corporală a acestuia.
Noțiunea de „vătămare corporală” trebuie înțeleasă în sensul art. 194 C.pen. Potrivit art. 194 alin. (1) lit. e), punerea în primejdie a vieții persoanei reprezintă chiar una dintre urmările vătămării corporale. Prin urmare, această ipoteză nu este eliminată din sfera agravantei, ci este inclusă într-o categorie mai largă.
Noua formulare permite aplicarea agravantei și atunci când fapta produce alte consecințe grave prevăzute de art. 194 C. pen., precum infirmitatea, leziunile traumatice care necesită pentru vindecare mai mult de 90 de zile de îngrijiri medicale sau prejudiciul estetic grav și permanent. Modificarea extinde astfel protecția minorului, întrucât agravanta nu mai este limitată la punerea în primejdie a vieții, ci acoperă ansamblul urmărilor grave care constituie vătămare corporală.
7. Art. 374 alin. (9) C.pen. – programe informatice, manuale, ghiduri, instrucțiuni ori materiale de facilitare
Alin. (9) completează art. 374 C.pen. prin incriminarea instrumentelor de facilitare a faptelor. Textul mută intervenția penală și în zona pregătirii organizate, acoperă programe informatice, manuale, ghiduri, instrucțiuni ori materiale concepute sau adaptate pentru comiterea faptelor de la alin. (1)-(7), protejează norma de o interpretare excesivă prin cerința scopului infracțional și nu afectează utilizările legitime ale tehnologiei sau ale documentării. Prin această completare, proiectul răspunde modului actual de organizare a fenomenului de exploatare sexuală a minorilor în mediul digital.
8. Art. 374 alin. (10)-(11) C.pen. – materiale autogenerate și interacțiuni între minori
Alin. (10) și (11) introduc o delimitare necesară între faptele de abuz sexual asupra minorilor și situațiile private, neexploatatoare, care implică materiale autogenerate sau schimburi consensuale între minori apropiați ca vârstă.
Reglementarea este necesară deoarece dreptul penal trebuie să rămână ferm față de faptele de exploatare, distribuire, șantaj, constrângere sau diseminare, dar nu trebuie să transforme automat minorul în autor al unei infracțiuni atunci când situația ține de sfera privată, de lipsa exploatării și de absența unei circulații către terți.
Astfel, alin. (10) introduce o soluție expresă pentru materialele autogenerate, reglementând ipoteza în care materialul îl înfățișează exclusiv pe făptuitor și nu este destinat distribuirii, expunerii, promovării ori punerii la dispoziția altor persoane. În această situație, fapta „nu constituie infracțiune”. Scoaterea faptei din sfera ilicitului penal este justificată deoarece nu există exploatarea unui alt minor și nici introducerea materialului într-un circuit de circulație.
În schimb, alin. (11) folosește formula „nu se pedepsește”, ceea ce înseamnă că se păstrează relevanța penală a conduitei, dar se înlătură pedeapsa în situații limitate, justificate de vârsta minorilor, de acordul acestora, de caracterul privat al conduitei și de lipsa distribuirii, expunerii, promovării sau punerii la dispoziția altor persoane.
Noua reglementare vizează protejarea minorilor apropiați ca vârstă, fără a crea impunitate pentru fapte abuzive. Pragul de 3 ani diferență de vârstă oferă un criteriu obiectiv pentru delimitarea interacțiunilor dintre minori apropiați ca vârstă de situațiile care pot indica un raport de abuz, dominație, manipulare sau vulnerabilizare. Textul nu exclude răspunderea penală în cazurile grave, ci permite evitarea unei reacții penale excesive în situații private, limitate și neexploatatoare.
Solicitarea făcută de un minor este nepedepsită numai în condiții stricte. Alin. (11) lit. a) vizează fapta prevăzută la alin. (7), săvârșită de un minor, atunci când diferența de vârstă față de minorul solicitat nu depășește 3 ani, iar solicitarea nu este urmată de producerea, distribuirea, expunerea, promovarea ori punerea materialelor la dispoziția altor persoane. Această soluție este importantă deoarece noul alin. (7) nu mai limitează subiectul activ la major. Prin urmare, era necesară o garanție pentru situațiile dintre minori apropiați ca vârstă, în care solicitarea nu produce efecte și nu este însoțită de elemente de exploatare.
Transmiterea între minori este nepedepsită numai dacă rămâne în sfera privată. Alin. (11) lit. b) privește producerea, deținerea, stocarea și transmiterea de către un minor către un alt minor, cu acordul acestuia, a unor materiale care îl înfățișează exclusiv pe minorul care transmite, pe minorul destinatar sau pe aceștia împreună.
Cauza de nepedepsire funcționează numai dacă materialele nu sunt destinate distribuirii, expunerii, promovării ori punerii la dispoziția altor persoane și dacă diferența de vârstă dintre minori nu depășește 3 ani. Dacă materialul este transmis mai departe, expus, promovat ori folosit împotriva minorului, cauza de nepedepsire nu mai operează.
Deținerea sau stocarea de către minorul destinatar este tratată distinct. Alin. (11) lit. c) acoperă ipoteza în care minorul destinatar păstrează materialul primit, fără să îl distribuie, expună, promoveze sau pună la dispoziția altor persoane. Această soluție este necesară pentru a evita sancționarea automată a minorului destinatar care păstrează materialul în aceeași sferă privată în care l-a primit. În schimb, dacă minorul destinatar transmite materialul mai departe, îl arată altor persoane, îl publică, îl promovează sau îl pune la dispoziția unui grup, cauza de nepedepsire nu mai este aplicabilă.
Reglementarea urmează direcția recomandărilor Comitetului de la Lanzarote, potrivit cărora materialele sexuale autogenerate de copii și schimburile voluntare, consensuale și private între copii nu trebuie tratate automat ca forme de CSAM, iar urmărirea penală a minorilor trebuie să rămână o soluție de ultim resort. Prioritatea trebuie să fie protecția, educația, prevenția și, după caz, măsurile de sprijin ori consiliere, nu reacția penală automată.
De altfel, în data de 3 iunie a acestui an, Comitetul de la Lanzarote a solicitat României să se asigure că minorii nu sunt urmăriți penal pentru deținerea propriilor imagini sau videoclipuri sexuale autogenerate, pentru deținerea unor asemenea materiale autogenerate ale altui copil cu consimțământul informat al acestuia, pentru primirea pasivă, nesolicitată, a unor asemenea materiale, precum și pentru transmiterea voluntară și consensuală către un alt minor, atunci când materialele sunt destinate exclusiv uzului privat. Recomandările completează practic Directiva 2011/93/UE care permitea statelor membre să nu aplice incriminările privind producerea, dobândirea sau deținerea de materiale în ipoteza în care acestea sunt produse și deținute cu consimțământul copiilor care au atins vârsta consimțământului sexual și exclusiv pentru uz privat, cu condiția să nu existe abuz. Prin urmare, alin. (10)-(11) nu reprezintă o relaxare nejustificată a regimului penal, ci transpun o exigență europeană de proporționalitate: minorii nu trebuie tratați automat ca autori ai unor infracțiuni grave atunci când conduita este privată, consensuală, neexploatatoare și lipsită de diseminare către terți.
Concluzionând, alin. (10) și (11) nu relativizează protecția minorului și nu legalizează circulația materialelor ce conțin abuzuri sexuale asupra minorilor. Ele operează numai în ipoteze strict delimitate.
Nu beneficiază de aceste dispoziții conduita care implică distribuire neconsensuală, expunere, promovare, punere la dispoziția altor persoane, șantaj, constrângere, umilire, folosirea materialului ca instrument de presiune, exploatare sau transmiterea către grupuri ori platforme. În aceste situații, fapta reintră în sfera răspunderii penale, în funcție de modalitatea concretă realizată.
De asemenea, aceste dispoziții nu protejează conduita unui adult și nici situațiile în care diferența de vârstă dintre minori depășește pragul prevăzut de lege. Pragul de 3 ani nu este o permisiune generală, ci un criteriu obiectiv pentru identificarea situațiilor apropiate ca vârstă și nivel de maturitate.
9. Art. 374 alin. (12) C.pen. – confiscarea echipamentelor, instrumentelor și foloaselor
Alin. (12) introduce o regulă specială de confiscare care vizează nu doar produsul infracțiunii sau materialele interzise în sine, ci și infrastructura folosită pentru comiterea ori facilitarea faptelor. Astfel, dincolo de sancționarea autorului, se urmărește destructurarea mecanismului infracțional.
10. Art. 374 alin. (13) C.pen. – definiția materialelor ce conțin abuzuri sexuale asupra minorilor
Alin. (13) este una dintre dispozițiile centrale ale proiectului. El definește noțiunea de materiale ce conțin abuzuri sexuale asupra minorilor, actualizează terminologia, include expres materialele generate cu ajutorul sistemelor de inteligență artificială, acoperă minorul real, persoana majoră prezentată drept minor, minorul simulat credibil și reprezentările organelor genitale ale minorului cu scop sexual. În același timp, textul păstrează limite clare de aplicare, deoarece nu vizează orice reprezentare a unui minor, ci numai materialele care îndeplinesc condițiile expres prevăzute de lege.
11. Art. 374 alin. (14) C.pen. – definiția spectacolului ce conține abuzuri sexuale asupra minorilor
Alin. (14) actualizează definiția spectacolului ce conține abuzuri sexuale asupra minorilor. Proiectul corectează terminologia, elimină cerința expunerii adresate unui public, acoperă expunerea destinată unei singure persoane sau unui grup restrâns, păstrează criteriul expunerii în direct și adaptează norma la mijloacele moderne de comunicare. Prin această modificare, textul evită interpretările restrictive și asigură protecția minorului inclusiv în ipotezele frecvente ale transmisiunilor private sau închise din mediul digital.
Ca unul dintre inițiatorii acestui proiect adoptat de Parlament și participant activ la consultările ample și repetate cu profesioniștii din sistemul de justiție, CNA, ANCOM și societate civilă, dar și la dezbaterile din comisiile de specialitate ale celor două camere ale Parlamentului, pot spune că scopul urmărit a fost clar de la bun început: protecție mai fermă pentru copii, o diferențiere clară a faptelor și proporționalitate în aplicare.
Ne-am dorit ca noua reglementare să întărească protecția minorilor împotriva exploatării sexuale, în special în mediul online, să diferențieze clar faptele după gravitate și să adapteze incriminarea la realitățile tehnologice actuale, inclusiv la materialele generate cu inteligență artificială. În același timp, nu am dorit să transformăm tinerii în infractori pentru relații private, consensuale și strict delimitate între ei. Scopul a fost de a-i pedepsi pe adevărații agresori și nu criminalizarea dezvoltării normale a minorilor. Rezultatul este un text de lege mai coerent, mai sever unde se impune și proporțional în funcție de gravitate, o reglementare care pune cu adevărat copilul în centrul protecției penale.
Avocat Diana Tușa
Președinta Comisiei speciale comune a Camerei Deputaților și Senatului pentru combaterea traficului de persoane
