Secretul vieții lui Carol Wojtyla constă în dimensiunea spirituală a existenței sale, născută din rugăciunea sa, din unirea sa intimă cu Dumnezeu, a afirmat, luni, Monseniorul Giampiero Gloder, Nunțiu Apostolic în România și Republica Moldova, la o sesiune omagială dedicată Sfântului Papă Ioan Paul al II-lea, organizată de Academia Română.
Evenimentul, organizat în parteneriat cu Muzeul Național al Literaturii Române, a fost dedicat împlinirii în acest an a 15 ani de la beatificarea Papei Ioan Paul al II-lea și 25 de ani de la alegerea sa ca membru de onoare al Academiei Române.
Nunțiul Apostolic a vorbit, în aula Academiei Române, despre ‘omul poet, omul lui Dumnezeu, omul atent la om’ care a fost Karol Wojtyla, Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea.
‘Secretul vieții lui Karol Wojtyla constă în dimensiunea spirituală a existenței sale, născută din rugăciunea sa, din unirea sa intimă cu Dumnezeu, din trăirea deplină a Evangheliei, pentru a fi un neobosit vestitor al lui Hristos în întreaga lume, inclusiv datorită numeroaselor sale călătorii, precum cea de o profunzime ecumenică deosebită făcută aici, în România, în anul 1999. Papa Ioan Paul al II- lea, înainte de a ne invita să deschidem larg porțile lui Hristos, făcuse el însuși acest lucru de la o vârstă fragedă și o va face până la sfârșitul vieții, ajungând până la a fi pe deplin asemenea lui Hristos în suferință, în agonie și în moarte, lipsit de toate și îmbrăcat doar în El’, a subliniat Monseniorul Gloder.
Potrivit acestuia, pe tot parcursul vieții Papei Ioan Paul al II-lea gesturile au devenit cuvânt, iar cuvintele au pătruns profund în inima celor care ascultau.
‘Toate etapele vieții lui Karol Wojtyla sunt marcate de poezie, de forță evocatoare și pătrunzătoare a cuvântului poetic, ca student la Universitatea Jagiellonă din Cracovia, ca seminarist clandestin, ca preot, ca episcop și ca succesor al Apostolului Petru. Sunt poezii care îi exprimă credința, care folosesc îndrăznețe și solemne arhitecturi metaforice, care sunt bogate în neliniștitoare întrebări existențiale, dar și mai ales în răspunsuri spirituale împlinitoare, într-o bogăție de imagini evocatoare și conținuturi profunde’, a completat Nunțiul.
El a elogiat ‘atenția concretă față de om, mai ales față de cei din urmă ai societății’ manifestată de Papa Ioan Paul al II-lea.
‘Aceasta este rațiunea profundă a faptului că a devenit un neobosit pelerin al întâlnirii cu toți oamenii și cu fiecare om în parte, fără a face vreo deosebire, fără preferințe ori excluderi. A fost un pelerin cufundat în contactul cu Dumnezeu și tocmai de aceea mereu sensibil la așteptările oamenilor, așa cum a afirmat Papa Benedict după ce a văzut filmul ‘Karol, un papă care a rămas om’. Chiar și ultimul său gest, consumat deja de suferință, acela de a apărea la fereastră fără să spună nimic, dorit de el însuși împotriva sfaturilor medicilor și colaboratorilor, a fost un gest de atenție față de celălalt, un cuvânt fără cuvinte’, a adăugat Nunțiul Apostolic în România și Republica Moldova.
Academicianul Wilhelm Dancă, vicepreședinte al Academiei Române, a rememorat momentele primirii Papei Ioan Paul al II-lea ca membru de onoare al Academiei, prezentând câteva argumente din ceea ce a numit ‘lecția poloneză’, adică din viața și opera lui Karol Wojtyla, până să ajungă cel de-al 264-lea succesor al Sfântului Petru, dar și contribuția Suveranului Pontif la căderea comunismului și vizita în țara noastră.
‘Dorința veche a Papei Ioan Paul al II-lea de a veni în România a început să se concretizeze prin vizita sa din 1999, însă s-a împlinit prin acceptarea invitației de a deveni membru de onoare al Academiei Române. Dacă în 1999 Papa a venit în România și s-a întors în Vatican, în 2001 Papa s-a întors în România și a rămas pentru totdeauna cu noi, în noi, în mințile și în inimile noastre. Academicianul Eugen Simion spunea, în mai 2001, că alegerea Papei Ioan Paul al II-lea ca membru de onoare face ca Academia Română să devină, citez, ‘mai bună și mai dreaptă’, iar eu adaug că, prin această alegere inspirată, Academia Română devine mai luminoasă și mai unită în căutarea adevărului și promovarea binelui comun. Așa să fie’, a transmis Dancă.
În cadrul sesiunii, la care a fost prezent președintele Academiei Române, Marius Andruh, au mai susținut prezentări: IPS Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit emerit de București, membru de onoare al Academiei Române, PS Mihai Frățilă, episcop al Eparhiei Greco-Catolice ‘Sfântul Vasile cel Mare’ de București, consilierul patriarhal Nicolae Dascălu și academicianul Mircea Martin, președintele Secției de filologie și literatură.
Sesiunea omagială a fost moderată de directorul Muzeului Național al Literaturii Române, prof. univ. Ioan Cristescu, la final fiind lansat volumul de versuri ‘Țărmurile liniștii’ de Karol Wojtyla/Ioan Paul al II-lea, tradus de Vasile Moga și îngrijit de Constantin Geambașu. Publicată la Editura Tracus Arte, antologia reunește poezii timpurii și mature scrise de Karol Wojtyla – Papa Ioan Paul al II-lea, reflectând o profundă viziune spirituală și filosofică a autorului.
***
Karol Józef Wojtyla, Papa Ioan Paul al II-lea, a reprezentat în societatea contemporană o voce puternică, ce a militat pentru ecumenism și dialogul interreligios, care a denunțat sistemele politice opresive, apărând libertatea și demnitatea umană.
În 1978, a fost ales Papă, pontificatul său însemnând creșterea prestigiului Bisericii Catolice la nivel internațional prin promovarea libertății naționale și religioase, prin condamnarea ideologiilor totalitare și prin respectarea dreptului fiecărei religii de a se manifesta. Ideile sale au fost expuse în predici, enciclice, studii teologice și filosofice, dar și în volume de versuri și în peste 20 de piese de teatru inspirate din istoria Poloniei.
În anul 1999, Papa Ioan Paul al II-lea a vizitat România la invitația PF Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. A fost prima vizită a unui Suveran Pontif într-o țară majoritar ortodoxă.
Pentru întreaga sa activitate pusă sub semnul deschiderii diplomatice și al ecumenismului, Academia Română l-a ales membru de onoare în 6 iunie 2001, afirmând aprecierea unanimă asupra excepționalei sale contribuții la spiritualitatea lumii.
