Persoanele cu această tulburare sunt obsedate de ideea că nu sunt suficient de musculoase, chiar dacă au un fizic bine dezvoltat. Această tulburare, cunoscută și sub denumirea de dismorfie musculară, poate apărea chiar și în rândul celor care arată ca niște culturisti, deoarece percep corpul lor ca fiind mai mic sau mai puțin musculos decât în realitate, conform Playtech.
Unul dintre motivele pentru care bigorexia este în creștere se află în influența masivă a rețelelor sociale. Potrivit specialiștilor, tinerii sunt expuși constant la imagini ideale ale corpului masculin, iar comparațiile cu aceste imagini pot duce la nemulțumire corporală și la apariția bigorexiei. Celebrități precum Hugh Jackman, care au suferit transformări fizice dramatice pentru rolurile lor, creează așteptări nerealiste în rândul tinerelor audiențe. În plus, filtrele și editările digitale contribuie la o imagine idealizată, care nu reflectă realitatea, generând presiuni suplimentare asupra adolescenților.
Bigorexia poate avea un impact semnificativ asupra vieții adolescenților, ducând la comportamente nesănătoase, precum exerciții fizice excesive, consum de suplimente sau chiar utilizarea steroizilor anabolizanți. Studiile arată că aproximativ 22% dintre băieții adolescenți adoptă comportamente orientate spre creșterea masei musculare. Cu toate acestea, aceste tulburări sunt adesea ignorate sau subdiagnosticate, din cauza lipsei de conștientizare și a normalizării comportamentelor de acest tip în comunitățile celor care frecventează sălile de sport.
Pentru a proteja copiii de bigorexie, părinții pot lua mai multe măsuri preventive. Este important să discute deschis cu adolescenții despre ce văd pe rețelele sociale și să le explice diferența între realitate și imaginea idealizată prezentată online. De asemenea, părinții trebuie să creeze un mediu în care adolescenții să se simtă confortabil vorbind despre nesiguranțele lor și să fie modele pozitive de atitudine sănătoasă față de propriul corp. O altă măsură este să monitorizeze comportamentele alimentare și de exerciții fizice, fiind atenți la semne precum exercițiile excesive sau restricțiile alimentare.
Dacă părinții observă semne de bigorexie, este esențial să solicite ajutor specializat. Semnele de alarmă includ obsesia pentru greutate, mâncare sau exerciții fizice, izolarea de familie și prieteni și vinovăția resimțită atunci când nu se face sport. Intervenția timpurie este crucială pentru prevenirea complicațiilor și pentru a ajuta adolescentul să gestioneze mai bine această tulburare. Specialiștii recomandă consultarea unui psiholog sau a unei echipe interdisciplinare de medici, nutriționiști și psihologi, deoarece tratamentul precoce poate duce la rezultate mult mai bune. Lăsată netratată, bigorexia poate avea efecte grave asupra calității vieții tinerilor.
