O nouă rachetă balistică intercontinentală (ICBM) grea rusească de tip Sarmat – denumită în Occident ”Satan 2”, cu o rază de acţiune de 18.000 de kilometri şi care poate transporta până la 15 focoase nucleare – a explodat la un test eşuat în jurul lui 21 septembrie, pe poligonul de testare de la Pleseţk, în Arhanghelsk (nord-vest), la aproape 200 de kilometri de Marea Albă, relatează Le Figaro.
Acest test era urmărit îndeaproape de către Statele Unite, care au prepoziţionat în Alaska, ca de obicei în asemenea situaţii, două avioane de spionaj de tip RC-135S Cobra Ball, pregătite să se ducă ”să tragă cu coada ochiului” spre peninsula kamciatka, unde se află poligonul de tir al rachetelor intercontinentale teste – fără ogive nucelare – de către ruşi.
Zona testului era vizată de o serie de interdicţie de survol aerian (NOTAM).
Însă, de această dată, racheta nu a plecat.
Potrivit unor imagini satelitare de sâmbătă, observată de cercetători specializaţi în OSINT, rachete de tip Sarmat – care se află în fază de dezvoltare – a explodat şi a lăsat în urma sa un crater cu un diametru de 55 de metri la locul lansării.
Satellite images of Russia’s Plesetsk test site in the Arkhangelsk region before and after the explosion of the RS-28 „Sarmat” missile in its silo
The RS-28 „Sarmat” is a heavy intercontinental ballistic missile (ICBM), and this marks its fourth failed test.
— NEXTA (@nexta_tv)
Un incendiu de pădure era vizibil vineri în apropierea ”silozului” de lansare.
”Este greu ca evenimentul să fie datat cu exactitate”. comentează pe X analistul militar francez Étienne Marcuz.
”Să fie oare momentul lansării la 19 septembrie (joi)? Sau la 20, după ce tirul a fost anulat la 19 dintr-un motiv tehnic care a făcut raceta instabilă?”, se întreabă el.
CARBURANT VOLATIL ŞI TOXIC
Având în vedere craterul de la locul lansării, ”testul s-a încheiat cu o explozie a unei rachete înainte de tir, posibil în timpul încărcării carburantului”, comentează pe X cercetătoarea specializată în probleme nucleare Héloïse Fayet de la IFRI.
”Sarmatul pare propulsat cu un material propulsoare foarte periculos, UDMH, toxică şi volatilă, care produce vapori infalamabili în aer. Este posibil astfel ca o scurgere de material propulsor în siloz să fi antrenat acest eveniment catastrofal”, estimează Étienne Marcuz.
Acest eşec nu rămâne fără consiceinţe asupra Rusiei, în contextul în care acest program de rachetă balistică intercontinentală (ICBM) grea este unul dintre cele mai imprtante în viitorul disuasiunii nucleare ruse.
Sarmat – o rachetă foarte mare, trasă din silozuri – ar urma să înlocuiască ”Satan 1”, care se află în serviciu din anii ’60 şi care urma să fie retrasă iniţial din serviciu în 2014 şi amânată în 2022, din cauza unor întârzieri repetate acumulate în program.
Un prim test a fost efectuat cu succes la 20 aprilie 2022, însă două teste ulterioare probabil că au eşuat – în februarie şi noiembrie 2023.
Here is a video of previously successful test launches (successful in that it got off the ground, no clue if any were accurate downrange). This Sarmat test facility has now been completely destroyed.
— Jake Broe (@RealJakeBroe)
Acesta ar fi, astfel, al treilea eşec din patru încercări.
Totul pare să indice că ”Satan 1” – care a fost mult timp cea mai mare ICBM din lune, cu o lungime de 32 de metri şi peste 200 de tone – urmează să rămână în serviciu în continuare încă mulţi ani.
”Trebuie ca progranul să fie reluat în profunzime pentru a ffi fiabilizat, ceea ce ar putea dura ani, mai ales în contextul în care sancţiunile occidentale par să afecteze dur acest sector”, comentează Étienne Marcuz.
”Distrugerea instalaţiei va avea obligatoriu implicaţii majore”, apreciază cercetătorul, care evocă ”trei posibilităţi”, şi anume ”reconstruirea silozului, care poate dura câteva luni sau ani”, ”testări din silozuri deja construite în viitoare instalaţii de desfăşurare operaţională” şi ”oprirea programului”, care pare ”puţin probabilă” având în vederea importanţa acestuia.
Însă disuasiunea nucleară rusă nu este pusă în dificultate în acest stadiu, în contextul în care racheta se află în faza experimentală.
În privinţa componentei terestre, Rusia se sprijină de asemena pe rachete intercontinentale mai uşoare, tractate cu camioane, ceea ce le oferă o mobilitate utilă în caz de primă lovitură sau de replică.
Rusia a introdus în serviciu, în 1997, racheta de tip Topol-M, iar în 2010 racheta de tip Iars.
”PANICA PRESEI”
Moscova şi-a înnoit şi componenta navală, prin submarine nucleare lansatoare de tip Borei de nouă generaţie, echipate cu rachete balistice de tip Bulava noi.
Şi acest tiip de rachetă a înregistrat mai multe eşecuri la testare, însă au fost fiabilizate în timp.
În ceea ce preveşyte componenta aeriană, Rusia a relansat construcţia unor bombardiere supersonice de tip Tupolev 160 (Tu-160), modernizate.
Însă eşecul în acest stadiu al Sarmat aruncă încă o umbră asupra programului ”superarmelor” dezvăluite cu mare pompă de către preşedingtele rus Vladimir Putin în 2018, o dezvăluire adresată opiniei publice din Occident.
Racheta de croazieră cu propulsie nucleară de tip Burevestnik a înregistrat un incident în timpul unei testări în 2019, iar racheta hipersonică Kinjal a fost incterceptată în mai multe rânduri în Războiul din Ucraina.
Rusşii sunt în schimb foarte discreţi în privinţa ”planorului hipersonic” Avangard, un lucru ”suficient să pună panica presei în perspectivă”, potrivit lui Héloïse Fayet, care se referă la numeroase articole de presă cu un ton catastrofal apărute pe tema ”Satan 2” la sfârşitul lui 2022, când Rusia era în mare dificultate în Ucraina.
